Criticul de artă Cosmin Năsui consideră că, în aşa-zisa “Epocă de Aur” (1965-1989) libertatea artiştilor era jucată între oportunism şi adaptare.
“Practic, libertatea artiştilor este, într-un fel sau altul, jucată între oportunism – adaptare, până la, să spunem, momentele pe care şi le puteau permite, de regulă, mai ales în spaţiul, să zicem, de experiment privat, din atelier, lucruri care puteau fi făcute cumva mai pe ascuns, fără a exista în urma lor situaţii problematice”, a afirmat criticul de artă Cosmin Năsui, cu prilejul lansării cărţii “Cultura de masă în ‘Epoca de Aur’ – Cîntarea României & Cenaclul Flacăra”.
Evenimentul a avut loc în cadrul expoziţiei cu acelaşi nume, găzduită de sala de conferinţe a Muzeului de Artă Populară “Prof. Dr. Nicolae Minovici”, şi a fost precedat de un tur ghidat al expunerii.
Năsui a menţionat însă că nu doar sistemul comunist a beneficiat de pe urma artiştilor, ci şi aceştia au beneficiat de ralierea la politicile culturale socialiste.
“Trebuie să spunem şi următorul lucru, că, practic, nu există un beneficiu unilateral. Nu doar sistemul comunist sau ceauşist a beneficiat de pe urma artiştilor, ci şi artiştii au beneficiat de pe urma, să spunem, politicilor culturale socialiste. (…) Artiştii vizuali, plastici, atunci, erau angajaţi fiindcă făceau parte din sistemul de muncă socialistă, erau încadraţi fie la Fabrica Marmura, spre exemplu, cei care erau sculptori şi care, mă rog, au lucrat, mulţi dintre ei – Aurel Vlad, Mircea Roman, Darie Duc – la Casa Poporului”, a spus criticul.
El a mai afirmat că artiştii trebuiau să fie prezenţi în expoziţiile republicane.
“Fireşte că artiştii mari trebuiau să fie prezenţi în expoziţiile republicane, adică nu puteau lipsi şi avem câteva mărturii de la Dan Hatmanu, de la artiştii consideraţi a fi creat şi făcut cultul personalităţii. Deci, pe de-o parte erau aceste tipuri de angajamente în zona expoziţiilor republicane, expoziţii colective, de unde toate instituţiile statului, fie că era vorba e organizaţia pionierilor sau de alte instituţii de acest tip, se făceau achiziţiile pentru a puteau fi apoi dăruite cu titlu de cadou tovarăşului Nicolae Ceauşescu”, a precizat Năsui.
Criticul a menţionat însă că acestea nu ajungeau în casa lui Nicolae Ceauşescu.
“Avem listele cu patrimoniul casei Nicolae Ceauşescu. El nu aveau o lucrare cu el, probabil cum are astăzi Donald Trump (…) cu familia. Nu erau astfel de lucrări cu el în propria lui casă, şezând sau în faţa pionierilor. Astfel de lucrări ajungeau, mobilau să spunem aşa, fie instituţiile de profil, fie în Muzeul Naţional de Istorie în acea expoziţie omagială, care, practic, s-a extins la aproximativ 2.800 de metri pătraţi, deschisă temporar, dar care s-a permanentizat până în 1989”, a explicat criticul.
În context, Cosmin Năsui a amintit nume precum Vasile Pop-Negreşteanu, ale cărui lucrări înfăţişând cuplul Nicolae şi Elena Ceauşescu se regăsesc în expoziţie, dar şi personalităţi ale artei româneşti precum Ion Jalea, ale cărei lucrări erau nelipsite din expoziţiile republicane.
El a menţionat că o serie de artişti s-au exilat, odată ajunşi în lumea liberă confruntându-se cu situaţii diverse.
“Deci ei ajungeau în această lume liberă, muţi dintre ei (…) erau racolaţi de către alte reţele pentru a fi utilizaţi. Alţii erau îmbunaţi şi aduşi cu privilegii înapoi. Avem diferite cazuri de notorietate, le vedem în Cartea Albă a Securităţii, de la Andrei Pleşu, la cine mai putem considera, modul în care ei, odată plecaţi cu burse afară, erau consideraţi pentru a fi prelucraţi, acesta e termenul. Deci un alt set de privilegii pe care, până la urmă, ei îl aveau, mai ales cei care jucau acest joc al dublei reprezentări. Avem şi artişti care au jucat în ambele tabere sau oameni de cultură. Îmi pare rău, poate sunt nume care sunt foarte dragi, îmi sunt dragi şi mie, dar nu este o vânătoare de vrăjitoare. Deci putem să vedem oameni ca şi Ion Frunzetti, ca şi Dan Hăulică, care făceau tipuri de compromis, care nu puteau să fie şi într-o asociaţie internaţională a criticilor de artă să figureze şi în România în alte instituţii similare de profil fără a juca, să spunem, acest joc”, a mai spus Cosmin Năsui.
Publicată la editura PostModernism Museum, cartea “Cultura de masă în ‘Epoca de Aur’ – Cîntarea României & Cenaclul Flacăra”conţine studiile a şapte experţi, o cronologie specifică temei şi perioadei şi o bogată secţiune de anexe informative şi de ilustraţii, în 368 de pagini.
Proiectul “Cultura de masă în ‘Epoca de Aur’ – Cîntarea României & Cenaclul Flacăra” face parte din DARE – “Documenting, Archiving, Revaluing and Exhibiting the art and visual culture produced in Romania in 1944-1989”, un program iniţiat în 2015 de PostModernism Museum. Programul constă într-o serie de cercetări pluridisciplinare care analizează relaţia artiştilor români cu ideologii politice şi climate sociale diferite, în perioada postbelică şi comunistă 1944-1989. Programul include o serie de expoziţii-cercetare, dezbateri, conferinţe şi publicaţii care încearcă să reevalueze social şi cultural fenomenul comunismului, cu ocazia aniversării, în 2019, a 30 de ani de la Revoluţia Română din 1989. AGERPRES/(autor: Daniel Popescu, editor: Mihai Simionescu, editor online: Anda Badea)