Tomaziu Gheorghe

  • născut la 4.IV.1915
    în Dorohoi
  • pictor
    A fost arestat la 21.III.1950 pentru crimă de înaltă trădare.
    Prin sentinţa nr. 1075/22.XI.1950 a Tribunalului Militar Bucureşti.
    A fost condamnat la 15 ani muncă silnică.
    Pus în libertate la 19.IX.1963 prin Decretul nr.551/1963.

sursa: ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. D 000018, f.  98.


„Tomaziu Gheorghe, pictor, condamnat la 15 ani închisoare pentru spionaj în favoarea statului englez, după punerea În libertate, a stabilit şi permanentizat legături cu diplomaţii Ambasadei engleze la Bucureşti şi cu alţi cetăţeni străini. S-a stabilit că, în cadrul Întâlnirilor avute cu aceştia, Tomaziu Gheorghe le-a comunicat unele informaţii.
Astfel, în cursul lunii octombrie 1964, la una din recepţiile date de ambasada Angliei, întâlnindu-se cu un ziarist englez, venit În R.P .R. din partea Organizaţiei Internaţionale de Amnistie, pentru a se interesa de situaţia foştilor deţinuţi politici, Tomaziu Gheorghe i-a spus urmatoarele: “… La noi nu s-a filcut nici o amnistie pe această linie, ci doar o graţiere. Singurii deținuți care au mai rămas în închisoare sunt nişte evrei care au lucrat la Ministerul Comerţului Exterior … Nu ştiu ce s-a întâmplat cu condamnaţii la moarte… Bătrânii puşi în libertate trăiese în condiții mizere, nu au ce mânca, nu li se dau pensii, iar ceilalţi foşti deținuţi au condiții materiale slabe”.

La 27 februarie a.c ., Tomaziu Gheorghe, fiind vizitat la domiciliu de Murray Dalton, ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, l-a informat pe acesta despre explozia ce a avut loc la Institutul de Cercetari Energetice, despre lucrările conferinţei Uniunii Scriitorilor etc. Discutând cu Murray Dalton despre interesul Angliei de a scoate din ţara noastra o parte din foştii deţinuţi politici, Tomaziu Gheorghe a sugerat ideea ca statul englez sa condiţioneze încheierea unor contracte economice cu eliberarea paşapoartelor acestor persoane, metodă pe care ar fi folosit-o şi ministrul de finanţe al Franţei, în timpul vizitei în patria noastra. În discuţiile ce le poarta cu alte elemente ieşite de curând din închisoare, fara vreo reţinere, le informeaza despre vizitele şi discuţiile pe care le are cu diplomaţi.
Bucurându-se de influenţa în rândul foştilor deţinuţi, întreţine în mijlocul lor o atmosferă ostila regimului nostru, în care scop le ofera ziare şi reviste occidentale şi-i ţine la curent cu problemele pe care le află de la diplomaţii capitalişti.”

sursa: Cartea albă a Securității. Istorii literare și artistice 1969-1989, Editura Presa Românească, 1996, p. 474.