Paul Bortnovski

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Paul Bortnovski

(Sinaia, 1922 – Bucureşti, 2002)

Născut la 17 iulie 1922, Paul Bortnovski a absolvit Facultatea de Arhitectură din București în anul 1948. Încă din primii ani a participat la proiectarea a numeroase expoziții de plastică, scenografie, arhitectură teatrală la: Moscova, Pekin, Budapesta, Praga, Viena, Salonic, Paris, Tokio, Buenos Aires, Havana, Edinburgh, etc. A colaborat cu personalități din domeniul creației plastice și arhitecturale, precum: Mac Constantinescu, Petre Grant, Paul Miracovici, Ștefan Constantinescu, Pompiliu Macovei, Valentin Iorga.

În 1951 și-a început colaborarea cu Liviu Ciulei în scenografie de film, precum și cu Lucian Pintilie .

Din 1953 se implică în creații teatrale la Teatrul Municipal (devenit ulterior Teatrul L.S. Bulandra) și la Teatrul Național I.L. Caragiale, unde a și fost numit din 1974 prim scenograf.

În 1951 şi-a început colaborarea cu Liviu Ciulei în scenografie de film, participând la producţiile primei etape de dezvoltare a industriei cinematografice româneşti în studiourile Tomis, Floreasca şi Buftea: „Nepoţii gornistului”, „Răsare soarele”, „Erupţia”, precum şi cu Lucian Pintilie la „Duminică la ora 6” şi „Reconstituirea”.

Din 1953 se implică în creaţii teatrale la Teatrul Municipal (devenit ulterior Teatrul L.S. Bulandra) şi la Teatrul Naţional I.L. Caragiale, unde a şi fost numit din 1974 prim scenograf. A avut numeroase colaborări pe diferite scene cu importanţi regizori: Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Mony Ghelerter, Crin Teodorescu, Dinu Cernescu şi Radu Penciulescu.

În total, a lucrat la aproape 100 de spectacole, cum ar fi “Poveste de iarnă” de W. Shakespeare, “Livada cu vişini” de A.P. Cehov, “Cezar şi Cleopatra” de Bernard Shaw, “Vară şi fum” de Tennessee Williams, “Regele moare” de Eugen Ionesco, “Aşteptându-l pe Godot” de Samuel Becket, “Revizorul”, “Căsătoria” de Gogol.
De asemenea, a creat şi scenografia unor piese aparţinând unor dramaturgi români: Vasile Alecsandri, Alexandru Davilla, Camil Petrescu, Lucian Blaga, Marin Sorescu, Paul Everac, Iosif Naghiu.

În perioada 1961 – 1973 a avut o intensă activitate didactică, fiind profesor la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” unde a devenit şi şef de catedră din 1967. Promotor al înfiinţării învăţământului de design, după o susţinută acţiune de pregătire, a reuşit inaugurarea acestuia în anul universitar 1969 – 1970.

A fost membru al Comisiei Internaţionale OISTAT UNESCO pentru arhitectură teatrală, membru al Design History Society, vicepreşedinte al Centrului Român al OISTAT, preşedinte al Comisiei Române de Arhitectură Teatrală, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, membru al UNITER, din conducerea căreia a făcut parte.

A primit Premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentru Scenografie (1975), a fost laureat al mai multor festivaluri de artă teatrală.
A primit Ordinul „Meritul Cultural” clasa a IV-a, Premiul Academiei Române pentru întreaga activitatea (2003), titlul de Doctor Honoris Causa oferit de Uniunea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (2003).

Studii academice:
1941 – 1949 – Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, cu C. Iotzu şi H. Georgescu, București.

Activitate profesională:
1951 – 1957 – scenograf de filme pentru studiourile „Tomis”, „Floreasca” şi „Buftea”;
1968 – 1973 – profesor la secţia de scenografie şi şef de catedră, secţia de designe Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Bucureşti;
1973 – vice-preşedinte comisia de arhitectură OISTAT;
1995 – 2000 – preşedinte al centrului român OISTAT. 

Expoziţii de grup:
1953 – Festivalul Mondial al Tineretului, Bucureşti;
1959 – Sala Magheru, București;
1971 – Trienala de scenografie, Bucureşti;
1971 – 1972 – Quadrienala internaţională de scenografie, Praga, Cehia;
1972 – Expoziţia de arte decorative, Budapesta, Ungaria;
1974 – Expoziţie de design, Aspen, Colorado, SUA;
1976 – Trienala de scenografie, Bucureşti;
1978 – Trienala Internaţională de Scenografie, Novi Sad, Serbia;
1980 – Expoziţia Scrierea, Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, Bucureşti;
1981 – Expoziţia Om – oraş – natură, Galeria Victoria, Iaşi;
1982 – Arhitectura spaţiului de spectacol (organizator, Paul Bortnovschi), Muzeul Colecţiilor de Artă, Bucureşti.

Simpozioane:
1973 – Congresul Organizaţiei Internaţionale a Scenografilor, Tehnicienilor şi Arhitecţilor de Teatru (OISTAT), Avignon, Franța.

Lucrări:
  – numeroase scenografii pentru piese de teatru şi film (pentru lista completă, volumul monografic Paul Bortnovski, Bucureşti, 2003);
1949 – 1953 – design ambiental, pavilioanele româneşti, expoziţiile interaţionale (Beijing, Bucureşti, Budapesta, Leipzig, Milano, Moscova, Plovdiv, Poznan, Praga, Salonic, Viena);
1953 – ambianţe, Festivalul Mondial al Tineretului, Bucureşti;
1963 – 1991 – proiecte de arhitectură teatrală pentru teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, sala Studio, Bucureşti;
  – numeroase proiecte de arhitectură teatrală (Teatrul Naţional Craiova, Teatrul Naţional Bucureşti, Teatrul Cotroceni, Teatrul Odeon, Teatrul Luceafărul din Chişinău, Teatrul din Slobozia);
  – proiect de decoraţie Televiziunea Română;
– vitraliu Radiodifuziunea Română;
1974 – ansamblu ambiental, complexul sanatorial Băile Amara, Ialomița;
1982 – 1983 – proiecte de land art (arhiva Paul Bortnovski);
1981 – 1989 – „Proiecte şi false propuneri, monumente efemere, trasee iniţiatice” (arhiva Paul Bortnovski).

Premii şi distincţii:
1968 – „Meritul Cultural”;
1969 – artist emerit al R.S. România;
1975 – premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru scenografie;
1993 – premiul UNITER pentru întreaga activitate;
2000 – Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de mare ofiţer;
2002 – Premiul Naţional al Ministerului Culturii şi Cultelor pentru întreaga activitate artistică;
2003 – premiul Academiei Române pentru întreaga activitate;
       – doctor honoris causa Universitatea Naţională de Teatru şi Film „Ion Luca Caragiale” Bucureşti.

Bibliografie:

• Moisescu, Valeriu (coord.), Cazaban, Ion (postfaţă), Paul Bortnovski, Bucureşti, 2003.
• Barbosa, Octavian, Dicţionarul artiştilor români contemporani, Editura Meridiane, Bucureşti, 1976.
• Beldiman, Ruxanda, Dicţionarul Sculptorilor din România. Secolele XIX-XX. Vol. I., Bucureşti, 2011.
• „La scénographie de Paul Bortnovschi”, RRHA, Serie Théatre, vol. 20, 1983.
• Titu, Alexandra, Trei întâlniri cu Paul Bortnovschi, în: „Arta”, nr. 5-6, 1982.