Nestor Ignat (2 March 1918 – 29 August 2016) was a Romanian journalist, writer and graphic artist. He was best known for his strong support for Marxist-Leninist ideology in culture.

Nestor Ignat s-a născut la 2 martie 1918, la Iaşi. Este fiul Luciei (n. Filotti) şi al lui Dumitru Ignat, avocat. Primele două clase primare (1915-1917) le face, în particular, la Scăieni, dar îşi dă examenele la o şcoală din Ploieşti. Clasele III-IV sunt urmate la Şcoala Clemente din Bucureşti (1917-1919). Urmează Liceul “Spiru Haret” din Bucureşti (1936), liceu frecventat de mari personalităţi ale culturii române (Mircea Eliade, Grigore Moisil, Constantin Noica şi mulţi alţii), fiind coleg cu Ion Frunzetti, Mihail Şora, dar şi cu Radu şi Răzvan Ionescu, fiii lui Nae Ionescu. Urmează Facultatea de Litere şi Filosofie tot din Bucureşti, unde îi are ca profesori pe Nae Ionescu, Mircea Eliade, P.P. Negulescu, C. Rădulescu- Motru, Mircea Florian, Tudor Vianu, Dimitrie Gusti, Traian Herseni, Mircea Vulcănescu  şi alţii, din afara facultăţii adăugându-se Alice Voinescu, Ion Petrovici, Constantin Noica. În 1940 se angajează funcţionar la Academia Română, Serviciul Publicaţii, unde îi cunoaşte pe marii academicieni ai vremii (Ion Simionescu, preşedintele Academiei, Al. Lapedatu, Liviu Rebreanu, Horia Hulubei şi alţii). Îşi ia licenţa în filosofie (cu distincţia “Magna cum laude”), în anul 1941, cu teza Logică şi metafizică, iniţial coordonată de Nae Ionescu (care moare în 1940), terminată cu Mircea Florian. În oct. 1941 este încorporat în armată, fiind repartizat la regimentul 1 Transmisiuni din Bucureşti, unde îl surprind  evenimentele de la 23 august 1944. Rămâne în armată până la 1 mai 1945.  Se orientează spre mişcarea de stânga. Redactor şi redactor-şef adjunct la Scânteia (1945-1962), calitate în care, cum spune într-un interviu inclus în volumul Poezii (1996), “am bătut şi eu un piron în Patul lui Procust al realismului socialist, care a pocit şi chinuit atâtea opere de artă”. Redactor-şef adjunct la Lupta de clasă (1962-1981), revistă care va deveni Era socialistă. Funcţiile avute în presă îl apropie de marii scriitori ai epocii: Geo Bogza, Eugen Jebeleanu, Sadoveanu, Arghezi, Călinescu, Camil Petrescu, Gala Galaction. Între 1948-1950, respectiv 1969-1982, este profesor şi decan al Facultăţii de Ziaristică din cadrul Academiei “Ştefan Gheorghiu” din Bucureşti. Preşedinte al Uniunii Ziariştilor din România, vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Ziariştilor, calitate în virtutea căreia călătoreşte în foarte multe ţări, rezultatul în plan literar al acestor călătorii fiind volumul Din albumul unui călător (1980). A debutat cu versuri, în Jurnalul literar al lui G. Călinescu (1939). A colaborat la VremeaScânteiaLupta de clasăViaţa românească, iar după 1989 la Diplomat ClubAnotimpuri (Timişoara), Opinia naţională etc.

A publicat următoarele lucrări: Cu privire la opera lui Mihail Eminescu, Editura Scânteia, Bucureşti, 1950; Despre unele probleme actuale ale creaţiei muzicale în RPR, Editura Partidului Muncitoresc Român, Bucureşti, 1949; Însemnătatea metodei dialectice marxiste pentru activitatea practică a Partidului clasei muncitoare, Editura Partidului Muncitoresc Român, Bucureşti, 1949 [3 cursuri ţinute la Universitatea “C.I. Parhon”]; Cu privire la activitatea antidemocratică a unor slujitori ai bisericii catolice, Editura Partidului Muncitoresc Român, Bucureşti, 1949 [ediţie maghiară, 1949; ediţie germană, 1949]; Despre superstiţii, “tremurici” şi geamurile năzdrăvane, Editura Partidului Muncitoresc Român, Bucureşti, 1949; Să luptăm pentru o critică de artă principială, pătrunsă de spiritul de partid, Editura Partidului Muncitoresc Român, Bucureşti, 1950; O carte despre frumuseţea vieţii noi, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1950;  Cu privire la valorificarea moştenirii culturale, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1954; Orozco; Reveira; Siqueiros, Prin templele muraliştilor mexicani, Editura MeridianeBucureşti, 1968; Pictori muralişti mexicani, Bucureşti, 1972; Din albumul unui călător, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1980 [cu desene şi cu fotografii ale autorului]; Poezii. Cu desenele autorului. [Cuvânt înainte de Dumitru Micu. Cu textul Desenele lui Nestor Ignat, de Geo Bogza], Academia Internaţională “Mihai Eminescu”. Biblioteca Centrală Pedagogică, Bucureşti, 1996. A colaborat, cu studiul Les Traits specifiques du message de presee, la un manual de jurnalism, apărut la Salonic  (Thesaurus Acroasium, vol. XV, Thessaloniki, 1986).

Traduceri şi prefeţe. Mir Djalal (Pasaev), Visul Ilabibei. Traducere din limba rusă de Al. Ştefănescu şi Nestor Ignat, Editura Cartea Rusă, Bucureşti, 1953; Lisandro Otero, Situaţia. În româneşte de Marin Sorescu şi Alexandru Samharadze. Cuvânt înainte de Nestor Ignat, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1966; David Alfaro Siqueiros, Arta revoluţiei. Reflecţii pe marginea muralismului mexican. Traducere de Marina Rădulescu. Prefaţă de Nestor Ignat, Editura Meridiane, Bucureşti, 1977.

Ediţii îngrijite: Alice Voinescu, Kant şi Şcoala de la Marburg. Traducere şi studiu introductiv de Nestor Ignat, Editura Eminescu, Bucureşti, 1999; Nae Ionescu, Tratat de metafizică. Curs inedit, stenografiat şi transcris de Dumitru Neacşu. Ediţie îngrijită de marin Diaconu şi Dan Zamfirescu. Cuvânt înainte şi postfaţă de Dan Zamfirecsu. Însemnările inedite despre Curs şi o Mărturie de Nestor Ignat şi un document inedit prezentat de Octavian Ghibu, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1999.

Referinţe critice: Liviu Grăsoiu, De vorbă la microfon, interviu, în sumarul vol. Poezii (1996); Nestor Ignat – debut la senectute, în Cronica română, 8 oct. 2004; Grafica lui Ignat, în Ziua, 30 sept. 2004; Dumitru Micu, în Dicţionarul general al literaturii române, E/K, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005, p. 576-577; Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, Vol. I. 23 august 1944 – 22 decembrie 1989. Versiune revizuită şi augmentată, Editura Semne, Bucureşti, 2009, p. 739, passim; “Se poate face şi din presă ceva, dacă sunt oameni s-o facă”, interviu realizat de Neagu Udroiu, în Opinia naţională, nr. 501, 31 mai 2010, p. 8.