Arthur Vetro, Cărare de munte, 1953, cărbune, 33×46 cm
Artur (Arthur) Vetro (în maghiară Vetró Artúr) (n. 30 august 1919, Timișoara – d. 25 februarie 1992 [1], Cluj-Napoca) a fost un sculptor, pictor și grafician român[2] de etnie maghiară[3].
Între 1929 și 1937 a frecventat și absolvit Liceul Catolic al Ordinului Piarist.[1]
În 1938 s-a înscris la Școala Superioară de Arte Frumoase din Timișoara, pe care a absolvit-o în 1939, unde a frecventat clasa de sculptură a profesorului Romul Ladea. I-a avut ca profesori pe Iuliu Podlipny și Catul Bogdan. A fost coleg cu viitorul sculptor Ion Vlad.[1]
În 1940 s-a înscris la Academia de Arte Frumoase (Magyar Képzőművészeti Főiskola) din Budapesta, absolvită în 1945, unde frecventat clasa clasa de sculptură a lui Ferenc Sidló. A studiat desenul cu István Szőnyi (Ștefan Szönyi).[1]
În 1945, după ce s-a reîntors în România, a debutat expozițional la Timișoara în cadrul expoziției de grup care-i reunea pe Iulius Podlipny, István Szőnyi, Andrei Szobotka, Lehnhardt Ferch. A început să predea desenul și sculptura la Școala Tehnică de Arte fin Timișoara. A devenit, încă de la înființare, membru al Uniunii Artiștilor Plastici.[1]
În 1946 s-a căsătorit cu doctorița Somló Mária iar în 1948 s-a născut fiul lor, viitorul sculptor Vetró András.[1]
În 1949, după ce s-a mutat la Cluj, a început să participe la toate expozițiile regionale, județene, interjudețene din Cluj, precum și la expozițiile anuale și bienale de stat de la București, organizate de U.A.P.[1]
Din 1949 până în 1982 a fost profesor la Cluj, la început la Institutul Maghiar de Artă, care s-a transformat în 1951 în Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”.[1]
În 1983 s-a pensionat și s-a retras de la catedra de sculptură a Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” [1].
A decedat în 25 februarie 1992[1].