Victor V. Ciobanu | Nasui Collection & Archives

Victor Ciobanu, Fara titlu, tehnica mixta, 48×56 cm

VICTOR VLADIMIR CIOBANU

Născut la 11 mai 1940, la Hotin.

STUDII:
1968 – absolvent al Institutului de Arte Plastice “Ion Andreescu” Cluj-Napoca – Secţia Grafică.
1971 – membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România
1981 – 1983 – predă serigrafie la Academia Naţională de Artă din Bucureşti
1993 – 1998 – conferenţiar la Academia Naţională de Artă din Bucureşti.
2007 – membru al Academiei de Artă din San Diego SUA
2009 – membru al Asociatiei Artiştilor din Corona – Los Angeles SUA
Specializat în tehnici de grafică artistică, ilustraţie de carte şi afiş.

Din 1968 participă la majoritatea manifestărilor artistice din România
După 1990 ca director artistic a conceput designul la numeroase ziare şi reviste româneşti

EXPOZITII

Expoziţii personale:

1970, 1973, 1976, 1984, 1989, 1993, 2004, 2006, 2008, 2009, 2010 – Galeria “Simeza” Bucuresti
1981 – Roma, Italia
1994 – Singapore
2006 – Galeria “Frezia” Dej
2006 – Muzeul de Artă Cluj-Napoca.
2011 – Galeria DANA Iasi “De la REAL la ABSTRACT”
2012 – Galeria „Horaţiu” Bucureşti
2013 – ” Ecuatii abstracte” Galeria Casino Sinaia
2016 – “Figurative – Real to Abstract” Corona – Los Angeles SUA
2016 – Biblioteca Academiei Romane

Participări la expoziţii colective in România după 2010

2010 – “Salonul Municipal de Arta Medievala” la Curtea Veche Bucuresti
2011 – Bienala de grafică Arad
2012 – „Intre tradiţionalism şi avangardă” la Muzeul Municipiului Bucureşti, Palatul Suţu
2012 – „Grafica in pictura românească” la Muzeul Naţional Cotroceni
2013 – “Opera House”
2014 – “Grafica românească inedită din colectii” Muzeul National al Satului “Dimitrie Gusti”

Participări la expoziţii internaţionale:

1969 – Praga, Bratislava, Santiago de Chile
1970 – Roma, Torino;
1971 – San Marino;
1971 – Leipzig: Expoziţia internaţională de carte.
1977 – Helsinki;
1978 – Portugalia, Viena;
1978 – Bienala internaţională de gravură: Cracovia
Bienala internaţională de gravură: Friedrikstadt (Norvegia)
Trienala internaţională de desen: Wroclaw
1980 – Trienala internaţională de desen: Rijeka, Iugoslavia
1982 – Lyngby (Danemarca), Praga, Bratislava;
1983 – Detroit (SUA);
1983 – Bienala internaţională de gravură: Baden-Baden
1984 – Varsovia, Praga, Bratislava;
1985 – Sofia, Moscova;
1988 – Israel;
1994 – Artis Gallery: Pomona, California.
2006 – Slovenia.
2010 – Corona SUA
2012 – 2017 Corona SUA

LUCRARI DE ARTA MONUMENTALA:

1978 – Moscova, Panou intarsie 1200×170 cm
1980 – Moscova, Parcul Gorki, Mozaic ceramic 1400×550 cm;
Kiev, Structură luminoasă 400x200x200 cm
1981 – Moscova, Vitralii sticlă 500×400 cm

PREMII:

1990 – Premiul UAP pentru Grafică.
2004 – Premiul “Margareta Sterian” şi nominalizat la Premiul UAP
2010 – „Menţiune specială” a Asociaţiei Artiştilor din Corona – Los Angeles, SUA
2012 – 2017 Premiul I al Asociaţiei Artiştilor din Corona Los Angeles SUA

BIBLIOGRAFIE:

Albumul 19 TH NATIONAL BIENNIAL EXHIBITION OF GRAPHIC ARTS MISKOLC 1998
PERSONALITATI ROMANE SI FAPTELE LOR 1950-2000 vol.X – Constantin Toni Dârţu – Ed.Casa de Editura VENUS Iaşi 2004
Revista CAESAR Art Nobilis Nr. XV iunie 2005
“De la real la abstract” – Victor V. Ciobanu – Catalog expoziţie 2006
“Victor Ciobanu din nou la Cluj” – Călin Stejerean – 21 iulie 2006
“Un artist solitar” – Dan Stanca – România liberă, 18 Aprilie 2007
Revista AnticArtMagazin iunie 2008
“Lumi imaginare” – Victoria Anghelescu – Adevărul literar şi artistic 20 aug.2008
“Viviverde” – Aurelia Mocanu – Ziarul Financiar ZD 10 oct. 2008
“Cronici de artă plastică–Insemnări subiective” – Nicolae Macovei – 2009
“Artişti, ateliere, galerii (Ghid facultativ de incântat privirea)” – Corneliu Ostahie – Ed. KARTA-GRAPHIC 2009
ATELIERE DE ARTISTI DIN BUCURESTI partea a III-a – coord. Mihai Oroveanu – Ed. NOI media print 2010
Catalogul Expoziţiei “De la REAL la ABSTRACT” Galeria DANA Iaşi Ed. DANAart 2011
Catalogul Expoziţiei SCAR „Intre tradiţionalism şi avangardă”
Catalogul Expoziţiei SCAR „Grafica in pictura românească din colecţii particulare”

http://www.e-galerie.ro/main.php/v/CIOBANU+Victor/
http://patzeltart.ro/v/CIOBANU+VICTOR+VLADIMIR
http://victorvciobanu.blogspot.com/
http://www.jurnalulbucurestiului.ro/victor-ciobanu-un-mare-artist-inteligent-si-incapabil-sa-plictiseasca-vreodata-cu-lucrarile-lui/
http://elldor.info/2014/08/victor-ciobanu-de-la-hotin-prin-timp-la-los-angeles/
http://artindex.ro/2009/12/29/expozitie-victor-v-ciobanu/
http://artindex.ro/2009/12/18/victor-vladimir-ciobanu-cel-mai-bun-grafician-roman/
http://artindex.ro/2014/06/26/o-vizita-in-atelierul-lui-victor-ciobanu/
http://ziarullumina.ro/amintirile-pictorului-victor-ciobanu-despre-bunicul-sau-86297.html

Vernisajul Expozitiei „Ecuatii abstracte” de VICTOR CIOBANU si ADRIAN POJOGA de la Casinoul Sinaia 20 iulie 2013. Sinaia http://www.e-galerie.ro/main.php/v/CIOBANU+Victor/album+expozitie+ecuatii+abstracte+la+casino+sinaia+2013/

Victor V. Ciobanu la Radio Romania Cultural
http://www.radioromaniacultural.ro/pages/view/21792#.VDfKFM9ffeQ.facebook

Un artist atipic, cu un destin pe măsură. Pictorul și graficianul VICTOR VLADIMIR CIOBANU, într-un interviu de colecție:
https://www.facebook.com/Digi24HD/posts/1686056541413556

Filmul expozitiei Victor V. CIOBANU de la Biblioteca Academiei Romane din august 2016
http://www.modernism.ro/2016/08/13/expozitie-personala-victor-ciobanu-la-biblioteca-academiei-romane/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+modernismro+%28Modernism%29

Victor V. Ciobanu – Interviu in 22.07.2017 la TV digi24:
http://www.digi24.ro/emisiuni/digicult/digicult-22-iulie-14-30-765269

Victor Ciobanu – “100 de artiști contemporani români” 2017
https://www.youtube.com/watch?v=DvYxjZBgDAE

“Incontestabil, Victor V. Ciobanu este un artist original şi tenace, plin de forţă şi inteligenţă expresivă, eliberat de complexe şi deschis tuturor întrebărilor, care a optat o reală mutaţie în spaţiul imaginii autonome şi al discursului plastic pur…
Victor V. Ciobanu este un mare muncitor, un om al proiectelor clare, în căutarea expresiei ultime, a semnificaţiei totale, într-un vârtej al confruntărilor progresive. Probabil că metafizica, în sensul stagnării atrofiante, este cel mai nedorit participant la sililocviile artistului. Dinamica liniilor de forţă acţionează centrifugal, diseminând axele şi energiile spaţiale într-un fel de explozie galactică primordială, antrenând structuri insolite, interregnale, în care descifrăm certitudinile modulului antropomorf. Repertoriul formelor suprafigurative, în sensul că se găsesc o treaptă mai sus decât modelul în aspiraţia către concept şi abstracţie, pare a mărturisi o ereditate. Conotată, conţinută, codificată, dar detectabilă, fie şi ca un joc al speculaţiei intelectuale. Decriptarea trebuie să înceapă cu o primă etapă, pusă sub semnul unei scriituri imaginative de cea mai acută expresivitate….
Lupta pentru sublimare şi restructurare, prin cenzura elementelor de sintaxă şi morfologie, se poartă paralel şi în pla¬nul compunerii, al absorbţiei emoţionale prin linie şi culoare. Urmează un timp al exploziilor cromatice, conflictul se mută în registrul psihofiziologic al disputelor dintre plaje de culoare ce definesc/deghizează o materialitate în căutare de sine absolut.
S-ar părea că el ilustrează mulţumitor butada potrivit căreia „nu este mare cel care nu imită, ci acela care nu poate fi imitat“. Victor V. Ciobanu, rămâne el însuşi, un inegalabil creator de pictografică, noţiune ce subsumează în concreteţea ei două genuri distincte pentru alţii, sincretice pentru el. Si un personaj suficient de puternic pentru a ilustra paradoxul potrivit căruia a fi mare nu echivalează cu a fi celebru, ci doar bun în absolutul ideii de artă autentică”.
Virgil Mocanu, 22 oct. 1993

“Lumi imaginare”

Între abstract şi figurativ, artistul construieşte …
La Galeria Simeza expune un artist prezent destul de rar pe simeze. Victor Ciobanu, artist complex, grafician, pictor, a semnat şi lucrări de artă decorativă şi monumentală.
Expoziţia actuală cuprinde picturi din ultimii aproximativ 30 de ani. Este interesant de urmărit organicitatea evoluţiei artistului, de la un figurativ puternic marcat de expresionism formal şi uneori cromatic la compoziţiile nonfigurative, abstracte, care păstrează legătura cu elemente anterioare, plasându-le însă într-o altă zonă a discursului despre lume al artistului.
Creaţia lui Victor Ciobanu nu este nici facilă, nici veselă. Personajele sale par ieşite dintr-o umanitate primitivă, rezolvarea formală fiind dublată, de multe ori, de aluzii culturale la preistorie, antichitate sau sacru, în lucrările figurative.
Ordinea ştiinţifică a artei
Lucrările ce se revendică din zona abstractului sau pe care le putem numi cu un cuvânt inexact, de altfel, nonfigurative obligă ochiul să pătrundă într-o înlănţuire de forme, mai mult sau mai puţin colorate, construite după principii matematice sau izbucnind cu o forţă viscerală.
Articularea lor, între mecanism şi sistem locomotor uman, se înalţă piramidal, către un infinit sugerat prin sistemul de forţe ascensional, sau se întind într-un spaţiu orizontal. Se creează astfel o mişcare generatoare de ordine, constructivă.
O ieşire din haosul aparent pentru structurarea lumii. Această structurare poartă, nu o dată, semnul violenţei, al pasiunii, vizibil în înlănţuirea formală, dar şi în disonanţele cromatice, în intensitatea mişcării sugerate şi în opulenţa aproape agresivă a tonurilor.
Victor Ciobanu este şi nu este un pictor “abstract”. Demersul lui este mai curând unul de sublimare a realului, de transpunere a lui conform legilor ştiinţei, ale geometriei. Rapelul la lumea înconjurătoare este continuu. În spatele rigorii formale se distinge însă o foarte personală filosofie a existenţei, dincolo de imediatul experienţei. Personajele primei perioade dispar ca încarnare fizică.
Ele intră în comunicare cu lumea de dincolo de vizual, devin o prelungire a intuirii infinitului. Din această încercare de situare în infinit izbucneşte în operă tensiunea, purtătoare a aspiraţiei către cunoaştere, cu toate speranţele şi iluziile ei.
Dramatism şi speranţă
Din punctul de vedere al alfabetului plastic, Victor Ciobanu vine în pictură din zona graficii, ceea ce nu rămâne fără consecinţe. Rigoarea înlănţuirii formale se obţine cu ajutorul liniei, ale cărei valenţe expresive le-a descoperit în serigrafie.
Este unul dintre promotorii acestei ramuri a graficii la noi, de altfel. Picturalul apare în desenele în cărbune, de largă respiraţie şi de tensionată rezolvare plastică. Şi tot în grafică se găsesc germenii viitoarei game cromatice a picturilor lui.
Tonurile primare sunt aşezate într-un ritm arhitectonic, riguros. Abia apoi apar tonurile neutre sau ocru, pe care în expoziţia de faţă le întâlnim la multe compoziţii figurative, încărcate însă de un dramatism acaparator.
Sensibilitatea lui Victor Ciobanu s-a format, se pare, din parcursul existenţei sale. Născut la Hotin, în 1940, urmează cursurile secţiei de grafică a Institutului de Arte Plastice “Ion Andreescu” din Cluj, renumit pentru rigurozitatea studiului şi aplecarea către “meşteşug”.
Se mută apoi la Bucureşti, unde este profesor de serigrafie, grafică artistică, ilustraţie de carte şi afiş la Academia Naţională de Artă. Este atras, după 1990, de designul jurnalistic, contribuind la “schimbarea la faţă” a multor ziare şi reviste.
În prezent, trăieşte între Bucureşti şi San Diego, unde a devenit membru al San Diego Art Institut. Ultimele două expoziţii în România, la Cluj (2006) şi la Bucureşti (2008), prezintă un artist cu o viziune personală perfect articulată, urmărită cu tenacitate şi pasiune.

Victoria Anghelescu – ziarul “Adevarul literar & artistic” 2008-08-20

“Viviverde”

Anul acesta, “40” si “68” sunt numerele de tezaur pentru trepidantul, dar solitarul artist bucurestean Victor Vladimir Ciobanu. Nascut in 1940 la Hotin, copilareste la Medias, prin refugiul familiei, si absolva sectia de grafica la Cluj, in 1968.
La cei 68 de ani si patru decenii de cariera, artistul a lasat o dara colorata si bine “intiparita”, mai cu seama in conceptia grafica a aproape 30 de publicatii de presa, de dupa 1990. Pe langa o productie de atelier impresionanta, mult mai ampla decat cele sase personale din capitala si onorabilele participari internationale, Ciobanu a semnat arta monumentala (mozaic si vitralii) in locuri unde nu lipseau vajnici profesionisti: Moscova, de trei ori, si Kiev. Mai recent, artistul a intrat, prin americanizarea fiicei, in atentia unor colectionari californieni.
Personajul Victor Ciobanu, foarte articulat verbal in probleme de comunicare vizuala, a avut experienta cu studentii aproape un deceniu, fiind deosebit de exigent in fapta tehnica a procedurilor graficii si socratic in a le solicita tinerilor personalitatea creatoare. Artistul, premiat in 1990 de UAP si expus mai amplu la Muzeul National din Cluj, in 2006, este o personalitate deplina a graficii noastre de sevalet, totusi insuficient evaluata mediatic. Ne gandim la forma de patos pe care o transmite imaginarul lui Chirnoaga, atat de prizat de amatorii de arta, energie care exista deplin si in productia lui Ciobanu, insa prelucrata pe un palier al stilizarilor subtile, din interiorul raporturilor constructiv-dinamice ale modernitatii. Nu exista simbolism romantic nici chiar in numeroasele sale compozitii figurative – mai putin stiute la Victor Ciobanu -, unde gestica si tipologia amintesc de masivitatea picassiana si de iubirea renascentista a anatomicului.
Artistul roman propune, de fapt, un idiom pictural care poate face simeza colegiala cu vedetele nedetronate ale anilor ’60, Roberto Matta si Andre Masson. Este vorba de acea cheie a complexitatii, cu adancime psihanalitica, a caierului de forme care se autogenereaza plastic. Acest proces pretinde o etapa superioara si mult antrenata de dicteu – simultan cromo-grafic – si o mare inteligenta a stimularii dinamicului pe bidimensional. Lucrarile mari in acryl, cvasiabstracte, semnate de Victor Ciobanu, au o varietate adanca a verde-albastrului, strabatut de ciclam si citron. Sunt imagini aproape hipnotice cu reverberatii reci de sargase, inmultite prin vertij diagonal si prin retele grafice lamelare. Pentru un artist care-si asuma sincron istoria si metabolismul formei plastice, putem face un rapel muzeal ilustru: la Victor Ciobanu e ca si cum registrul major de sulite si stindarde al bataliilor lui Uccello se abstractizeaza in aschii, cili, panglici de alge, tepi si cioburi de vitralii.

Aurelia Mocanu – Ziarul Financiar; Ziarul de Duminica – 10.10.2008

“Un artist solitar”

Dan Stanca – Romania libera, Miercuri, 18 Aprilie 2007

Nascut in zodia Taurului, in urma cu 67 de ani, Victor Ciobanu este un artist atipic. Nu se incadreaza in nici o reteta, nu are nici o subordonare, exploreaza vizualul cu o tenacitate stupefianta. Pentru el arta nu e un mijloc de a-si satisface vanitatea. Dimpotriva. El lucreaza in deplina solitudine si face din munca sa de zeci de ani o veritabila asceza.

Cum se sterge un geam.
Il cunosc pe Victor Ciobanu de mai multa vreme si la inceput arta sa nu mi-a spus mare lucru. El m-a cucerit mai degraba prin teoriile sale filosofice decat prin ceea ce facea propriu-zis. Picturile sale sunt incifrate, greu accesibile privitorului, au un fel de aroganta de parca te-ar avertiza tot timpul: tu nu ma poti intelege. Dar discutand mai mult cu el, la un moment dat am obtinut o marturisire hotaratoare, care mi-a revelat tot secretul artei sale. Mi-a spus el: “Nu ai observat ca omul, in clipa in care se afla in fata unui geam aburit, nu misca mana drept, sus jos sau stanga dreapta? Asa fac spalatorii profesionisti de geamuri. Omul obisnuit sterge rotindu-si mana, facand o miscare spiraloida. In felul acesta lucrez si eu. Dezaburesc realitatea.”
Asa am inteles. Arta lui Victor Ciobanu este o neintrerupta spirala. Linia se desprinde parca de mana artistului si incepe sa aiba viata proprie. De la sine, intr-un mod firesc, nefortat, fara sa-si propuna explicit lucrul acesta, artistul a trecut de la figurativ la nonfigurativ.

“Nu-mi place sa literaturizez”
Artistul are oroare de explicatii. A-si explica pictura este pentru el un calvar. Nu-i sufera de aceea pe artistii care literaturizeaza excesiv. “Precum un caricaturist prost care, crezand ca-si face lucrarea mai interesanta, ii adauga un text, asa si artistul mediocru tine tot timpul sa explice ce a facut. Acesta nu-i decat inceputul esecului.” Victor Ciobanu exploreaza vizualul cu speranta, dar si increderea ca va descoperi forme noi pe care universul inca nu le-a manifestat. Tot ceea ce face face in deplina luciditate, supunandu-le unui autocontrol sever. Nu crede deloc in creatie ca rezultat al unei transe de o durata mai lunga sau mai scurta. Recunoaste ca e un diurn, nu un nocturn, ca nu poate lucra decat atunci cand soarele s-a inaltat pe cer. O data cu caderea intunericului, resursele sale creative se retrag, asteptand o alta zi.

“Sunt un antiboem”
De aici, din caracterul sau de a lucra numai ziua, izvoraste o consecinta logica ce-l defineste pe om in cel mai inalt grad. “Nu sunt boem, declara el cu o mandrie bine dozata. Nu-mi place boema. Boema este un fel de scuza pentru a ne ascunde infirmitatile. De felul meu sunt solitar si incapabil sa intru intr-un sistem relational care aparent m-ar stimula, dar in esenta m-ar distruge.” Observatiile lui sunt perfect intemeiate. Victor Ciobanu a deschis multe expozitii de-a lungul timpului. Le-a deschis si le-a inchis, dar singura lui expozitie care nu se inchide niciodata este atelierul unde lucreaza. Am intrat aici de fiecare data cu o neascunsa sfiala, fiindca stiam ca patrund intr-un loc unde creatia se face in permanenta. Mai interesante decat lucrarile finite sunt insa cele pe care artistul le-a inceput, dar din motive care ii scapa si lui nu a fost in stare sa le finalizeze. Parca in asemenea proiecte neincheiate Victor Ciobanu isi marturiseste cel mai bine vocatia de artist al cosmosului. Nu stiu cat de inalta este cota lui de acum, dar nu asta conteaza. Sunt atatia artisti care se ocupa mai mult de cariera faimei lor decat de arta ca atare. Imi spune brusc ca pe timpul lui Ceausescu nu a castigat din vanzarea lucrarilor decat sapte mii de lei vechi, adica 70 de sute cu chipul lui Balcescu pe ele. A lucrat la Pipera zece ani pana cand criticul Tudor Octavian l-a descoperit si in felul acesta l-a ajutat sa-si gaseasca un alt loc de munca, grafician la “Scanteia Tineretului”. Din acest moment incolo viata lui s-a impartit intre munca oficiala si creatia mai mult sau mai putin anonima.

California, mon amour.
Dupa un sejur de cinci luni in California, s-a intors de acolo cu o seninatate pentru care multi l-ar invidia. Imi spune ca artistii americani trec foarte rar de la figurativ la nonfigurativ si invers. Pentru ei genurile sunt separate si nu se amesteca. Reflecta si aceasta specificul unei lumi care, in pofida dinamismului ei, e strict compartimentata. Luand legatura cu custozi ai Muzeului de Arta Contemporana din San Francisco, aceia s-au mirat de insolitul artei sale. Un tablou al lui Victor Ciobanu e ca un om al carui schelet, ale carui organe si tesuturi se desfac lent si se recompun in anatomii bizare. Imaginatia demiurgica nu are limite. Prin creatia sa artistul e un fel de demiurg care se teme de aptitudinile sale. In ciuda faptului ca pare stapan pe el insusi, Victor Ciobanu e constient de faptul ca explorarile sale nu sunt jocuri gratuite. Alearga pe zi cate doua ore si poate atunci se simte fiinta cea mai libera de pe pamant. Este la randul lui o creatie ale carei segmente compun un cifru pe care, lucrand zilnic opt ore pe zi, incearca sa-l dezlege.

“Caligrafii paradigmatice”

Există oare vreo legătură între gradul de notorietate a unui artist plastic şi numărul expoziţiilor sale personale? Presupun că da, deşi este clar că valoarea joacă rolul primordial în această ecuaţie, motiv pentru care sunt numeroşi aceia care, în ciuda prezenţei lor “eterne” pe simeze, au rămas la o cotă modestă, în timp ce colegi de breaslă mult mai puţin zgomotoşi, cu apariţii publice rarisime, au intrat în conştiinţa timpului lor şi, mai mult, au continuat să se afle acolo ca adevărate exemple de reuşită. Cu toate că – privită dintr-o astfel de poziţie dilematică – întrebarea pare să nu-şi mai afle rostul, mi-am pus-o totuşi recent, atunci când am citit în presă că graficianul Victor Ciobanu a vernisat la Galeria “Simeza” o nouă expoziţie proprie.
Artistul nu face parte dintre cei care simt prea des nevoia să dea ochii cu publicul. Precedenta lui “aventură” de acest gen, despre care eu am cunoştiinţă, a avut loc pe la sfârşitul anilor 80 ai secolului trecut. De atunci, am mai avut ocazia să văd lucrări de-ale sale doar pe holurile unor redacţii la care Victor Ciobanu a trudit din greu ca director artistic, un “job” care l-a făcut cunoscut în lumea presei postdecembriste, mai ales datorită faptului că a fost unul dintre acei foarte puţini artişti autohtoni care au contribuit în mod decisiv la schimbarea în bine a aspectului ziarelor şi revistelor româneşti.
Pe de altă parte, revenind la întrebarea iniţială, în ciuda originalităţii sale indiscutabile, a profesionalismului şi a răbdării de care a dat dovadă, numele nu i-a fost invocat în contexte specifice semnificative cu acea frecvenţă necesară care să-l impună printre graficienii de elită ai momentului. Ceea ce, desigur, nu înseamnă că el nu ar fi unul dintre aceştia. Să mă explic: Victor Ciobanu este un desenator de mare forţă şi subtilitate. De asemenea, este un colorist redutabil şi un analist rafinat al realităţii fizice şi virtuale, citite în cheie cromatică. Nu în ultimul rând, are o concepţie personală despre conţinutul şi funcţia imaginii plastice, ceea ce îi conferă un aer de filosof al semnelor plastice şi nu doar de artizan al aşezării acestora într-o ordine corectă din punct de vedere decorativ. Ei bine, cu toate acestea, persoana sa scăpă de regulă celor care pretind că ar fi îndreptăţiţi să stabilească ierarhii în arta contemporană românească. De ce? Pentru că expune rar? Mă îndoiesc. Pentru că nu este adaptabil şi permeabil la presiunea noului? Mă îndoiesc încă o dată. Unii au spus că posibilul motiv s-ar afla în incapacitatea funciară a de a evolua proprie stilului său, în faptul că artistul reia cu obstinaţie aceleaşi motive vechi de decenii, glosând asupra lor într-un mod care devine obositor, dacă nu de-a dreptul plictisitor. La prima vedere, o astfel de observaţie poate fi reţinută, dar nu şi admisă. Pentru a te bucura pe deplin de luxurianta varietate de înţelesuri, de nuanţe şi subtilităţi a artei lui Victor Ciobanu îţi trebuie, într-adevăr, răbdare, dar aceasta nu este decât un preţ absolut firesc şi normal pe care niciun cunoscător onest nu l-ar comenta şi nici nu l-ar refuza. În actuala expoziţie de la “Simeza” am putut întâlni numeroase versiuni ale unor lucrări pe care le văzusem în urmă cu peste douăzeci de ani; unele dintre ele mi s-au părut a fi chiar acele lucrări, şterse de praf şi reînrămăte. Nu m-am lăsat însă păcălit de astfel de aparenţe pentru că, de fapt, în timp, am înţeles că Victor Ciobanu lucrează la una şi aceeaşi imagine-simbol, la un fel de operă continuă în care ambiţionează să sintetizeze cât mai multe dintre sensurile posibile ale caligrafiilor paradigmmatice din care îşi “deapănă” linia adevăratei sale identităţi artistice. Este un efort impresionant, lipsit de spectaculozitate, orientat spre interiorul unui univers autarhic, necomunicativ, dar tocmai de aceea îmbogăţit continuu cu noi şi noi valenţe interne, în încercarea de a-l face să-şi ajungă sieşi. Senzaţia de saţietate imagistică, de abuz asupra privirii, care este absorbită în nesfârşite labirinturi curbe şi în oglindirile cromatice înşelătoare, te poate îndepărta de adevăratul sens al graficii lui Victor Ciobanu, fapt ce explică într-o bună măsură mediatizarea ei modestă. Acesta a fost însă un risc pe care artistul şi l-a asumat fără a sta prea mult pe gânduri , scopul său fiind, după cum singur mărturiseşte, acela de a crea ceva profund şi cât se poate de durabil.
O ambiţie pe care de cele mai multe ori prezentul o sancţionează prin tăcere ori respingere, dar pe care viitorul o va recunoaşte negreşit şi o va răsplăti cum se cuvine. (29 iulie 2004)

Corneliu OSTAHIE – “Artisti, ateliere, galerii (Ghid facultativ de incantat privirea) Ed. KARTA-GRAPHIC 2009 pag. 312-314.

“Victor Ciobanu din nou la Cluj”

Nu a facut parte dintre cei ce l-au pictat pe Ceausescu, desi avea o fiica de crescut. Nu s-a batut pentru functii in Uniunea artistilor, desi are stofa de lider. N-a tinut sa ramana dascal impotriva propriilor principii, desi una dintre vocatiile sale pare a fi cea pedagogica. N-a facut parte din gasti artistice, desi n-a fost si nu este mizantrop.

Victor Ciobanu a traversat socialismul de parca ar fi aflat despre acesta doar din rubrica faptului divers a ziarelor, uzand de o metoda ce venea spontan din apriga-i fire: munca cotidiana in atelier, condusa doar de propria vointa, optiune si mult talent.

Desigur, aceasta independenta a avut pretul sau. Am rasfoit colectia revistei Arta, “organul” UAP-ist din “epoca de aur”, unde numele-i apare rar, dar reproducerile lucrarilor sale frapeaza prin forta plastica si amprenta vie a originalitatii.

Chiar si atunci, in valtoarea parti-pris-urilor, cineva a inteles ca peste ceea ce facea Victor Ciobanu nu se putea trece.

La doar doi ani de la absolvirea studiilor la Institutul de arta clujean, realiza ciclul de stampe al carui titlu trebuie sa fi zgariat retina fina a cerberilor ce vegheau la linistea ideologica a poporului: agresiune.

Utilizand printre primii in Romania serigrafia ca tehnica grafica, Victor Ciobanu dezvolta un discurs in cheie abstracta al liniei negre, plonjand fara retineri in alt teritoriu stilistic si conceptual decat cel al generatiilor cu care era contemporan. Cu aceasta serie de lucrari, Victor Ciobanu facea acel pas inainte care in fotbal lasa adversarul in afara jocului si care, in zona artei de atunci, inseamna intreg cortegiul de tesatoare, sudori si brigadieri ridicoli in reprezentari, ramasi inca in siajul realismului socialist.

Anii urmatorii au insemnat cercetari in zona desenului direct, practicat cu carbune, pe suprafete ample, in care tensiunea remarcata in ciclul precedent atinge cote paroxistice. Culoarea intervine in tonuri primare, intr-o desfasurare ce aminteste, prin ritm, campurile de lupta ale unui Altdorfer sau Ucello. O alta subversiune strecurata sub aparenta benigna a unor molcome tonuri vegetale a fost ciclul Aparatelor de zbor, care nu se inaltau spre “‘nalte zari” ci dimpotriva, zaceau zdrobite de pamant, dupa un crash inevitabil: ce le frangea zborul ? Sau seria Exodului, pasibila de “excomunicare” pentru conotatiile biblice sau de stricta actualitate legate de exodul spre Israel al populatiei evreiesti din Romania comunista.

Despre toate acestea si ceva mai mult, in expozitia de la Muzeul de Arta din Cluj-Napoca, unde lucrarile lui Victor Ciobanu stralucesc de vitalitate si despre care autorul lor vorbeste cu o patima convingatoare doar pentru profunda sa vocatie artistica; caci desenele si picturile sale ne cuceresc fara cuvinte.
Autor: Calin Stegerean | Data: 21 Iul 2006

Carnet de licitatie:
Victor Ciobanu (n.1940). Este o valoare sigura a graficii noastre de sevalet, pentru energia linearitatii dar si pentru un cromatism forte. Personaj atat de exigent cu sine, incat si-a incomodat studentii si, mai ales colegii de catedra la Universitatea de Arte. Ciobanu si-a creat colectionari dincolo de Atlantic pe coasta de vest, unde imaginile sale complexe, cu angrenaje dinamice marturisesc o evoluata inteligenta a manevrarii abstractiei expresive.
Autor: Aurelia Mocanu – Ziarul Financiar Data: 06 Iun 2008

„Atelier – Victor Ciobanu”

Refuzul figurativului se constituie, în lucrările lui Victor Ciobanu, ca opţiune fundamentală, programatică, indicând ferm graniţa de la care începe să se desfăşoare procesul comunicării estetice puse în joc. Fără o adeziune iniţială, fără un minimum efort empatic dar şi fără exerciţiul unui prealabil efort de concentrare, de cunoaştere şi recunoaştere a ecourilor profunde ale vizualului în psihic, e greu, dacă nu chiar imposibil, să pătrunzi în universul auster dar şi dialectic al artistului. Abia după acceptarea singularităţii acestui cosmos, epurat de obişnuinţele, de cutumele furnizând materialul de bază, dar comun, cunoscut, al privirii, abia după înscrierea cu răbdare şi încredere în coordonatele unui alt palier vizual, în altă convenţie ideatică, se pune problema pertinenţei conţinutului expresiv al lucrărilor artistului.
Desigur, investigarea unor zone abisale, pentru a descoperi, pentru a obiectiva plastic profunzimi altfel invizibile ori refuzate, constituie, în sine, o aventură spirituală. Că o astfel de aventură poate eşua uşor, prin scoaterea la lumină a unor elemente incapabile să semnifice expresiv forţele, densităţile ori structurile investigate, este firesc, să zicem, datorită chiar hipercomplexităţii procesului ori, cine ştie, din alte cauze. În acest sens, este remarcabilă tocmai capacitatea lui Victor Ciobanu de a da formă informalului, de a figura nefiguratul. Solitar şi obsedat, artistul intră în aceste ape întunecate cu un soi de frenezie „ştiinţifică”, descriind apoi cu minuţiozitate ceea ce descoperă. Mai exact spus, ceea ce se lasă descoperit datorită tenacităţii căutărilor. Vedem, astfel, mostre, (nu monştri), forme abia diferenţiate, printr-o palidă fosforescenţă de negru ori roşiaticul adâncurilor din care ies, fixate însă pentru totdeauna – ca într-un muzeu de ştiinţe naturale – în lucii rame metalice şi sub reci sticle protectoare (parcă pereţi ai unor acvarii imaginare) ce despart dar şi apropie lumi de neapropiat. Faţă în faţă stau aici, într-un straniu joc al reflexelor, privitorul şi privitul, dacă se poate spune aşa, presentimente refuzate şi iluzii aglutinând spaţiul şi timpul. Sunt, parcă, radiografiile unor fiinţe fără de fiinţă, elemente filiforme ori panglici totemice, poate insecte, ectoplasme mişunând într-un întuneric
atotputernic uneori, alteori irizat de palide, stinse culori, aflate însă într-o continuă mişcare, forţe iraţionale scăpate de sub control sau chiar incapabile să se supună vreunuia, cohorte ce se reped spre infinit cu o sete de mişcare primordială, până şi atunci când îşi etalează nemişcarea prevestitoare.
Unele lucrări, din această serie, trimit la extraterestru ori supraterestru, trimit la aglomerări siderale organizate frenetic, după direcţii preferenţiale şi neliniştitoare. Sunt mostre atemporale, viscerale şi totuşi somptuoase, fascinante, iradiind o eleganţă involuntară, monştri ce nu mai au, de fapt, nimic monstruos, transparenţe şi construcţii simbolice artificioase, imposibile şi, totuşi, purtătoare de semne grave şi de gânduri, ce nu s-au formulat încă, dar sunt gata să ne inunde, să ne trezească dintr-o somnolenţă biruitoare. Nimic, însă, nu e impudic în această lume exhibată. Nu e nimic, de fapt, prea şocant în şocul impactului cu această lume onirică, fantastică, dar şi abstract primitivă, ce se oferă unei acceptări imposibile şi totuşi vii, imediate, cuceritoare.
Şi pentru a balansa, pentru a contracara neliniştile descătuşate şi, în acelaşi timp, paralizante, teluricul unei lumi de presentimente şi reci obsesii, Victor Ciobanu procedează într-un mod paradoxal, dar, poate, nu chiar aşa de neobişnuit, pe cât ar părea la prima vedere. El uită, pur şi simplu, uită de ea, dublându-se ca artist. Elaborând algoritmul unei alte viziuni, imaginând alte lumi, izbucniri de culori şi spaţii violente până la stridenţă uneori, poetice şi armonice alteori, oricum eliberatoare, tonice, celeste, simfonice, calde – lucrări încărcate de un decorativism energic, de sorginte expresionist abstractă, pure raporturi de suprafeţe colorate şi forţă, limbaj adecvat semnificării unei lumi expansive, solare, în plină evoluţie. Opusă dialectic, structural, celei anterioare. În afirmaţiile şi opţiunile sale, artistul încearcă să descrie profundele transformări, avatarurile, limitele, iluziile, rădăcinile, speranţele, capcanele, dar şi izbânzile lumii infinite, parcă, pe care ne-o propune contemplării. Este adevărat că fiinţa umană, ca reprezentare directă, este refuzată aici. În schimb, problemele adâncimilor, ale forţelor năvalnice ori latente ale omului, formează substanţa ultimă, expresivă, „filozofică” a lucrărilor. Eliberat de canoane care nu mai pot semnifica îndeajuns ceea ce este invizibil dar profund în noi, Victor Ciobanu propune o investigaţie activă şi mai puţin obişnuită a tensiunilor esenţiale care ne bântuie şi îl bântuie totodată.
Odată acceptat, odată scufundat în universul abstract narativ, fundamental, metodic dar şi liric, lucid dar şi vulcanic, apolinic dar şi dionisiac al artistului, descoperi, cum era de aşteptat, şi altceva. Nonfigurativul, convenţiile acestuia, ca orice alte convenţii artistice, se transformă în artă doar în măsura în care răspund şi corespund unor gânduriactive, unor sentimente profund umane, unei etici extinse, unui dinamism specific ordonator, ce dă valoare, ce dă viaţă şi sens realităţii vizibile şi invizibile, umanizând tot ceea ce atinge. Victor Ciobanu nu se sustrage acestui proces, ba chiar se află în miezul lui, susţinându-l, exemplificându-l, aducându-l la un punct de incandescenţă. Prin aceasta el se singularizează şi se defineşte ca artist, trăind din plin sfârşitul unui secol, al unui mileniu, oricum, al unei lumi care, probabil, nu se va mai repeta.
Nicolae Macovei – Arta, numărul 11, 1989

„Un artist sigur de el astăzi, ca şi ieri: Victor Ciobanu”

Întâlnirea cu lucrările lui Victor Ciobanu alungă imediat orice gând marginal în favoarea unui tensionat dialog necotidian, specific, de altfel, artei autentice. Oricum, e cel puţin un examen al cordialităţii şi al unei întâlniri semnificative. În fapt, avem de-a face cu un univers plastic dens, provocator, polisemantic, deschis mai mult întrebărilor primare decât răspunsurilor prefabricate. Din aceasta cauza viziunile puse în joc de Victor Ciobanu nu sunt comode, formale sau politicoase, cu toate ca, printr-o abilă, printr-o bine studiată şi structurată spontaneitate ori printr-un decorativism sublimat, artistul îşi propune, printre altele, să te şi atragă în mrejele universului său vizual. Dar, acest prin palier al impresiilor reprezintă numai o anticamera, ca să spunem aşa. Este doar preţul biletului de intrare la spectacol. Încă din acest moment, dacă eşti dispus să-ţi asumi, ca participant activ, riscurile unui dialog cu tensiunile invizibile ale unei pure subiectivităţi, poţi intra, fără inhibiţii, în misterele şi alcătuirile acestei lumi de noi forme şi raporturi. E o lume secundă dar nu secundară. Aflată dincolo de ceea ce cunoşti şi recunoşti. Unde te solicită din plin freamătul neliniştilor, rupturile, holocaustul, expansiunile, germinaţiile, zonele roşii ornu se nască or să moară, fără a fi cunoscută. Dar artistul are cu siguranţă bucuria descoperirii albastre, gri-urile dar şi ritmurile dramatice uneori, solare alteori, ale unor spaţii şi a unui timp, să zicem, organic, dar şi liric, abstract şi metafizic în acelaşi timp. Pe care artistul îl explorează sau, mai exact spus, îl cucereşte pas cu pas, tenace, parcă invincibil, stăpânit şi stăpânitor, detaşat şi totuşi devotat până la capăt demersului întreprins. Şi, prin chiar această dăruire, scoţând la lumina vizibilului şi a inteligibilului, o altă lume unică, intens personalizată dar şi profund umanizată, din adâncul nefiinţei în care ar fi putut să vitalităţii şi a energiilor pe care ni le înfăţişează, procedând exact ca un chirurg atunci când operează. Sigur pe el, concentrat doar la ceea ce este esenţial şi ferm. Poate, nici nu este interesat să cunoască începuturile ori sfârşitul acestui univers vizual. Ori nici nu-şi pune problema finalităţii şi a sensurilor pe care le declanşează. Fervoarea expunerii, a lucrului artistic propriu-zis, înlătură orice judecată de acest gen – care poate fi şi o prejudecată – pentru relevarea directă, sinceră, doar a frumuseţii stranii, discrete şi neliniştitoare ce impregnează totul şi care dă un ultim, fundamental sens, tablourilor dar şi actului estetic în sine.
Oricum, întâlnirea sau reîntâlnirea cu Victor Ciobanu şi lucrările lui, este una gravă şi participativă la maxim, în defavoarea fulguraţiei şi a efemerului sentimentelor. Prin capacitatea lui de a ordona neordonabilul, de a îmblânzi ori, chiar, poetiza teritorii şi adâncuri mai degrabă înfricoşătoare, Victor Ciobanu se dovedeşte a fi acum, în plină maturitate artistică, aceiaşi fiinţă efervescentă, responsabilă dar şi încrezătoare în rostul şi finalitatea actului estetic, ca şi în tinereţe, când şi-a descoperit coordonatele universului artistic personal. Refuzând orice compromis cu facilul or moda „estetică” şi-a asumat, de fapt, ca artist un destin căruia nu i se mai poate sustrage.
Radio România, nr.170, 17 – 23 aprilie 2000
Nicolae Macovei – Cronici de arta plastica–Insemnari subiective

“Univers cu legi proprii”

Vorbim şi scriem adeseori despre univers artistic, dar situaţiile în care imaginile pe care le comentăm fac parte, într-adevăr, dintr-o lume complexă şi sigur articulată, dintr-un univers suficient sieşi, sunt rare. Între graficieni, aflăm abia câţiva. Victor Ciobanu e unul dintre cei ce se definesc convingător şi coerent prin lucrul lor. În expoziţia de la “Simeza”, cele câteva zeci de compoziţii înfăţişate – toate din efortul ultimilor ani – nu ne îngăduie decât să bănuim resorturile intelectuale şi amploarea ambiţiilor sale. Victor Ciobanu ar trebui să facă o mare expoziţie, o retrospectivă, la Muzeul Naţional sau la “Dalles”, ca să descoperim unicitatea şi înalta calitate a unui talent tumultuos, în ciuda impresiei de imperios matematic şi de oarecare uscăciune pe care ne-o prilejuieşte selecţia de eşantioane, adică expoziţia de serie într-o galerie de rând. Neobişnuitul cere şi o regie adecvată. Neobişnuit, la Victor Ciobanu, e că, de aproape două decenii, produce “grafică de şevalet” de mari dimensiuni, care, în aproape toate privinţele, face efect de pictură. La el, ceea ce contează e metoda, nu materialul întrebuinţat, nu unealta care prelucrează culoarea. “Cazul” lui Victor Ciobanu e acela al unui grafician care nu a confundat niciodată creaţia cu ilustraţia. Planşele sale nu povestesc despre ceva, ci ne îngăduie cunoaşterea, în termenii verosimilului, a unui născocit, a unui întreg de forme şi tensiuni, în întregime inventat. Talentul lui Victor Ciobanu se vădeşte în forţa cu care imaginarul îşi trăieşte, în secvenţe cinematografice, propria-i naştere. Modelul istoric – cum fin observă Virgil Mocanu în textul catalogului – e seria de “bătălii” a lui Paolo Ucello. Compoziţiile “abstracte” ale lui Victor Ciobanu nu sunt, în fond, atât de abstracte încât să nu ne trimită cu gândul, şi cu un profit pentru dezlegarea motivelor ideatice ale planşelor, la un Muzeu imaginar (ori ideal) al operelor de artă reprezentând impresionante înfruntări, spectacole ale distrucţiei şi ale haosului.
Cunoscându-i atelierul, remarc unitatea ansamblului de la “Simeza” şi am nostalgia unor imagini tot atât de evocatoare, dar mai puţin austere. E necesar să evidenţiez un merit deosebit al artistului: planşele, indiferent de registrul afectiv pe care-l reclamă, au ceea ce s-ar putea numi o destinaţie clară.
Beneficiind de o prezentate impecabilă, ele îşi păstrează calitatea de obiect de artă şi după ce părăsesc galeria. În muzee sau colecţii particulare, grafica lui Victor Ciobanu are o prezenţă sigură şi elegantă. Ca să înţelegem mai bine însemnătatea lucrului cu destinaţie, e destul să observăm câte obiecte de artă – altfel nu lipsite de interes – îşi încheie existenţa odată cu închiderea expoziţiei. Ca să nu mai amintim de sumedenia de pânze, sculpturi sau desene realizate pentru cele două sau trei săptămâni, cât durează un Salon, şi pentru locul, ingrat sau avantajos, pe care-l oferă panourile Saloanelor.
Tudor Octavian – Plastică – Flacăra, vineri 14 iulie 1989

“Victor Vladimir Ciobanu”

Artistul autentic devine întotdeauna un caz al timpului său. Iar cazul cel mai interesant e al creatorului “integrat social”, al pictorului sau al sculptorului care îşi menajează contemporanii, al individului important care trece drept oarecare. Autenticitatea înseamnă şi importanţă. “Integrarea”, atât de reclamată de administratorii societăţii, e o utopie, dacă nu cumva chiar o “soluţie finală” pentru arte, întrucât condiţia proprie a omului de creaţie o constituie detaşarea, excentricitatea, desprinderea. Creatorul e, prin esenţa efortului său, asocial. Ca să impui o normă, trebuie să discreditezi sau să pui în discuţie alta. Noutatea se produce prin raportare, nu în absolut. Vladimir Victor Ciobanu e cunoscut în lumea presei, deoarece activează de foarte mulţi ani ca grafician de presă. E cunoscut şi în lumea profesorimii, pentru că e profesor la Academia de Artă. Ca pictor şi grafician de meserie, cu “prezenţe în marile expoziţii” şi “personale”, călătorii, contracte şi intrări în felurite colecţii din ţară şi de pe aiurea e, de asemenea, unul dintre cei foarte cunoscuţi. Totuşi, şi – aş zice – în contra acestei integrări totale, rămâne artistul cel mai puţin cunoscut, dacă nu unul dintre cei mai izolaţi autori contemporani. îl izolează şi-l face “asocial” programul operei. Victor Ciobanu e ceea ce se cheamă un abstract.
N-a fost niciodată un figurativ. El n-a cântat nici patria, nici oamenii ei. Imaginile sale nu sunt narative, nici atunci când îşi propun un discret fir narativ. Tot ce se petrece pe planşă sau pânză e născocire: forme, relaţii între ele, soluţii cromatice şi chiar şi natura emoţiei. Dacă e oricum exagerat să vorbim de un refuz programatic al convenţiei, la un artist atât de puţin convenţional în traiul de toate zilele, încât puţini colegi (dintre ziarişti) bănuiesc în Victor Ciobanu pe unul dintre cei mai remarcabili indivizi ai generaţiei, dacă nu cumva şi ai unui timp mai cuprinzător; avem argumente să vorbim de o operă foarte coerentă în ţel, expresie şi mijloace. Ea echivalează cu o lege nouă în artă. Nu ştiu ce se întâmplă în aceste imagini, poate să spună cel familiarizat cu chestiunile artei contemporane, dar ce se întâmplă e atât de verosimil şi atrăgător încât, cu siguranţă, e vorba de un artist.
Tudor Octavian – Atelier deschis, ZIG-ZAG, nr. 16, mai 1992

“La nivelul exigenţelor anilor 90”

Victor Ciobanu este unul dintre puţinii artişti români care pot acoperi nu numai prin imaginaţie, ci şi printr-un meşteşug superior, toate genurile şi mai ales toate exigenţele plasticii anilor 90. Pentru că din păcate, noi avem foarte mulţi practicieni disponibili, dar la nivelul anilor 60. Victor Ciobanu este unul dintre puţinii graficieni români care, la ora actuală şi-ar putea găsi un angajament oriunde, în lume. Comunicarea prin imagini este în Occident o profesiune extrem de solicitată. În momentul de faţă lumea aceasta, supusă unei severe crize economice, are nevoie de propagandă pentru a-şi vinde produsele, are nevoie de inspiraţia şi meşteşugul artiştilor pentru a ajunge la potenţialul cumpărător. Victor Ciobanu este un artist care ar ieşi învingător şi într-o asemenea competiţie a celor mai căutaţi profesionişti.
Tudor Octavian – Curierul naţional, 12 oct. 1993

VICTOR V. CIOBANU

Born: May 11 1940, in Hotin, Romania

1962-1968: Studied graphics at „Ion Andreescu“ Fine Arts Institute in Cluj-Napoca, Romania
Since 1971 – Member of the Union of Romanian Artists
Since 2007 – Member of San Diego Art Institute
1981 – 1983 – teachers screen process at The National Academy of Art, in Bucharest
1993 – 1998 – lecturer at The National Academy of Art, in Bucharest
Expert in grafics publicity design and book illustration
Since 1977 – Designer at different central newspapers in Bucharest

ONE MAN EXHIBITIONS:
Bucharest – 1970; 1973; 1976; 1984; 1989; 1993, 2004,2006,2008, 2009, 2010 Simeza Gallery
Dej – „Frezia“ Gallery – 2006
Cluj-Napoca – Museum of Art – 2006
Rome – 1981; – Singapore 1994
Since 1968: exhibits in all major Romanian art shows
Contemporany art exchibitions aboard:
1969 – Prague, Bratislava; Santiago de Chile
1970 – Rome, Turin; 1971 – San Marino
1977 – Helsinki; 1978 – Portugal; Vienna
1982 – Lyngby(Denmark); Prague, Bratislava;
1983 – Detroit (SUA); 1984 – Warsaw, Prague, Bratislava; 1985 – Sofia; Moscow
1988 – Israel; 2006 – Slovenia
International exchibitins:
1971 – Leipzig, International Book Exhibition
1978 – Cracow: International Engraving Biennial; Friedrikstadt (Norway): International Engraving Biennial; Wroclaw: International Drawing Triennial
1980 – Rijeka/Yugoslavia: International Drawing Triennial
1983 – Baden-Baden: International Engraving Biennial
1994 – Artis Gallery, Pomona, California

MONUMENTAL ART WORKS:
1978 – Moscow 1 200 * 170 cm in laid panel
1980 – Moscow, Gorky Park 1 400 * 550 cm ceramic mosaic; Kiev 400 * 200 light structure
1981 – Moscow 500 * 400 cm stained glass windows

AWARDS
1990, 2004 – The Best romanian Drawer (grafics) Prize, awarded by The Union of Romanian ArtistsVICTOR CIOBANU in atelier iunie 2008Vizite: 462CIOBANU VICTOR VLADIMIR – facsimil din album GRAPHISTES ROUMAINS CONTEMPORAINS UAP 1983Vizite: 367VICTOR V. CIOBANU – C.V.Vizite: 386VICTOR CIOBANU in atelier iunie 2008Vizite: 390VICTOR CIOBANU si CORNELIU OSTAHIE iunie 2008Vizite: 396VICTOR CIOBANU si CORNELIU OSTAHIE in atelier in iunie 2008Vizite: 364VICTOR CIOBANU si CORNELIU OSTAHIE iunie 2008Vizite: 490VICTOR V. CIOBANU – facsimil din Ziarul de Duminica Z.F. din 10 oct 2008, articol de Aurelia MocanuVizite: 323VICTOR V. CIOBANU – Afisul Expozitiei de la Galeria “Simeza” august 2008Vizite: 315ATELIERE DE ARTISTI DIN BUCURESTI partea III-a 2010 CopertaVizite: 330VICTOR V. CIOBANU – ATELIERE DE ARTISTI DIN BUCURESTI partea III-a pag. 17Vizite: 314invitatie-victor-ciobanu-Galeria DANA Iasi 2011Vizite: 331Coperta albumului VICTOR V. CIOBANU “De la REAL la ABSTRACT” Ed. DANAart Iasi 2011Vizite: 316VICTOR V. CIOBANU in albumul “De la REAL la ABSTRACT” de la Galeria DANA, Ed. DANAart Iasi 2011Vizite: 331VICTOR V. CIOBANU in albumul “De la REAL la ABSTRACT” Galeria DANA, Ed. DANAart Iasi 2011Vizite: 286VICTOR V. CIOBANU in albumul “De la REAL la ABSTRACT” Galeria DANA, Ed. DANAart Iasi 2011Vizite: 275Lucrare de Victor V. Ciobanu la Expozitia SCAR la MMB – “Intre traditionalism si avangarda” – 2012Vizite: 281Lucrare de Victor V. Ciobanu la Expozitia SCAR la MMB – “Intre traditionalism si avangarda” – 2012Vizite: 318Lucrari de Victor V. Ciobanu la Expozitia SCAR “Grafica in pictura romaneasca” de la Muzeul National Cotroceni, 2012Vizite: 321Lucrări de Victor V. Ciobanu la Muzeul National Cotroceni, noiembrie 2012Vizite: 297Victor V. Ciobanu pregătind in 6 noiembrie 2012 expozitia de la Galeria “Horatiu”Vizite: 303Afisul expozitiei “Ecuatii abstracte” de Victor Ciobanu si Adrian Pojoga de la Casino Sinaia 2013http://www.e-galerie.ro/main.php/v/CIOBANU+Victor/album+expozitie+ecuatii+abstracte+la+casino+sinaia+2013/Vizite: 76Autoportret din Invitatie la vernisajul Expozitiei “Ecuatii abstracte” de VICTOR CIOBANU si ADRIAN POJOGA de la SinaiaVizite: 253Aspecte de la vernisajul expozitiei “Ecuatii abstracte” de Victor Ciobanu si Adrian Pojoga de la Casinoul Sinaia 2013Vizite: 533Aspecte de la vernisajul expozitiei “Ecuatii abstracte” de Victor Ciobanu si Adrian Pojoga de la Casinoul SinaiaVizite: 230Aspecte de la vernisajul expozitiei “Ecuatii abstracte” de Victor Ciobanu si Adrian Pojoga de la Casinoul SinaiaVizite: 247Aspecte de la vernisajul expozitiei “Ecuatii abstracte” de Victor Ciobanu si Adrian Pojoga de la Casinoul SinaiaVizite: 225Aspecte de la vernisajul expozitiei “Ecuatii abstracte” de Victor Ciobanu si Adrian Pojoga de la Casinoul SinaiaVizite: 244VICTOR V. CIOBANU in albumul “Grafica in pictura romaneasca – Muzeul National Cotroceni” 2013Vizite: 317Victor V. Ciobanu pe artindex.rohttp://artindex.ro/2014/06/26/o-vizita-in-atelierul-lui-victor-ciobanu/Vizite: 269Victor V. Ciobanu pe artindex.rohttp://artindex.ro/2014/06/26/o-vizita-in-atelierul-lui-victor-ciobanu/Vizite: 279Articol de Viorel Patrichi in ziarul online Elldor.info, aug 2014http://elldor.info/2014/08/victor-ciobanu-de-la-hotin-prin-timp-la-los-angeles/Vizite: 380Victor V. Ciobanu la Radio Romania Culturalhttp://www.radioromaniacultural.ro/pages/view/21792#.VDfKFM9ffeQ.facebookVizite: 260Tablouri de Victor V. Ciobanu in catalogul Licitatiei Grimberg din 24.02.2014Vizite: 227Victor V. Ciobanu pe afisul expozitiei “Grafică românească inedită din colecţii” 2015Vizite: 166Tablouri de Victor V. Ciobanu in expozitia de “Grafică românească inedită” de la Muzeul National al Satului D.Gustihttp://artportfolio.ro/grafica-romaneasca-inedita-muzeul-national-al-satului-dumitrie-gusti/Vizite: 168Tablouri de Victor V. Ciobanu in expozitia de “Grafică românească inedită” de la MNSDG 2015Vizite: 154Victor V. Ciobanu la expozitia sa din Corona L.A. USA 23.12.2015Vizite: 170Poster de la vernisajul expozitiei Victor V. Ciobanu din Corona – Los Angeles 10.01.2016Vizite: 167Imagini de la vernisajul expozitiei Victor V. Ciobanu din Corona – Los Angeles 10.01.2016Vizite: 149Imagini de la vernisajul expozitiei Victor V. Ciobanu din Corona – Los Angeles 10.01.2016Vizite: 150Imagini de la vernisajul expozitiei Victor V. Ciobanu din Corona – Los Angeles 10.01.2016Vizite: 137Imagini de la vernisajul expozitiei Victor V. Ciobanu din Corona – Los Angeles 10.01.2016Vizite: 146Victor V. Ciobanu la expozitia din Corona Los Angeles USA dec 2015 – ian 2016Vizite: 161Invitatie vernisaj expozitie Victor V. CIOBANU la Biblioteca Academiei Romane din 2016http://www.comunicatedepresa.ro/academia-romana/expozitie-personala-victor-ciobanu-la-biblioteca-academiei-romaneVizite: 148Imagine de la vernisajul expozitiei Victor V. CIOBANU de la Biblioteca Academiei Romane din 2016Vizite: 77Imagine din filmul de la vernisajul expozitiei Victor V. CIOBANU de la Biblioteca Academiei Romane din 2016Vizite: 73Imagine de la vernisajul expozitiei Victor V. CIOBANU de la Biblioteca Academiei Romane din 2016Vizite: 70Imagine din expozitia Victor V. CIOBANU de la Biblioteca Academiei Romane din 2016Vizite: 77Imagine din expozitia Victor V. CIOBANU de la Biblioteca Academiei Romane din 2016Vizite: 78Imagine din expozitia Victor V. CIOBANU de la Biblioteca Academiei Romane din 2016http://www.e-galerie.ro/main.php/v/CIOBANU+Victor/Album+Victor+V+CIOBANU+la+Biblioteca+Academiei/Vizite: 77Imagine din expozitia Victor V. CIOBANU de la Biblioteca Academiei Romane din 2016Vizite: 82Victor V. CIOBANU la TV digi24Vizite: 94Victor V. CIOBANU la digi24 TVhttp://www.digi24.ro/emisiuni/digicult/digicult-22-iulie-14-30-765269Vizite: 108Victor Ciobanu – in proiectul video “100 de artiști contemporani români”[https://www.youtube.com/watch?v=DvYxjZBgDAEVizite: 101Victor V. CIOBANU in Catalog AICI-ACOLO la Muzeul National Cotroceni 2018 pag. 48Vizite: 28Cu Victor V. CIOBANU la expozitia “Medievala” de la Biblioteca Nationala a Romaniei in 20 sept. 2018Vizite: 35Cu Victor V. CIOBANU la expozitia “Medievala” de la Biblioteca Nationala a Romaniei in 20 sept. 2018Vizite: 25Imagine de la vernisajul Salonului de Grafica 2018 la Caminul Artei din 3 oct 2018Vizite: 20Victor V. CIOBANU in albumul expozitiei “Grafica romaneasca 2018″Vizite: 21Pagina: 1No Tags