Nicolae Săftoiu s-a născut la 28 martie 1935, la Cozieni, Ilfov. Deși s-a pregătit pentru filologie, între anii 1952 – 1958 urmează Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu. Din studenție devine „discipolul preferat” al profesorului său, baronul George Löwendal, căruia îi rămâne prieten până la sfârșitul vieții acestuia. În1956, student fiind, debutează în lumea artelor având o expoziție în Ungaria. Devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, începând cu anul 1961. Participă la expoziții colective la Tokio, Lugano, Havana, Intergrafik (Berlin), Budapesta, Interfauna (Düsseldorf). Descoperă „miracolul naturii” și în anul 2000 părăsește Bucureștiul, mutându-se în Lunca Gârții, în județul Argeș, la câțiva kilometri de Câmpulung Muscel.

Nicolae Săftoiu a încercat să fie susținătorul constant al unei arte deschise adevărului, în numele căruia să nu tolereze nici o concesie. A încercat și a reușit, ca orice neliniștit ce caută permanent înțelesuri noi pentru arta sa, o artă interiorizată, crescută parcă dintr-o ,,furie” calmă. Mai toate compozițiile sale sunt reflectări ale ,,lumii lăuntrice”, semne-imagine, mereu legate de o componentă simbolică, ce introduce morfologia realului în sintaxe fantastice.
Artistul aparține acelei categorii mereu nemulțumită de propria-i operă, ce se alimentează din reformulări, dintr-o permanentă, superioară nevoie de regăsire și confirmare prin cultură. – Dorana Coșoveanu, critic de artă