Adina Paula Moscu
3 martie, 1908, Buzău – Decembrie 1979, Bucureşti
Fiica scriitoarei Constanţa Marino-Moscu şi a magistratului Gheorghe Moscu, stabiliţi la Buzău în anul 1898, a absolvit cursurile primare, gimnaziale şi liceale în localitatea natală. După „Şcoala Belle-Arte” la Bucureşti urmează cursuri de specializare la Paris, unde avea să practice pictura în preajma lui Jean Paul Laurens, și gravura sub îndrumarea lui A. Desarrois.
Debutează în anul 1926 la „Salonul Oficial”, iar în 1928 organizează, în „Sala Jecu” din Buzău, prima expoziţie personală. În acelaşi an expune la „Căminul Artelor” din Bucureşti, fiind remarcată de N. Tonitza.
Expoziţii personale la Bucureşti şi Paris. A fost premiată la „Salonul Oficial al Moldovei”, a primit „Premiul Conte” la „Salonul de toamnă din Paris”, medalii şi menţiuni la „Salonul artiştilor francezi” şi la concursurile Eminescu şi Puşkin, iar în 1951 „Premiul de Stat”.
Începând cu 1936, până la desființarea asociațiilor și societăților în 1947, Adina Moscu a făcut parte din societățile „Tinerimea Artistică” și din „Grupul Nostru”.
În 1950 cariera îndelungată îi este răsplătită cu un post de profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, iar anul următor avea să îi fie decernat Premiul de Stat. Membră în Comitetul de conducere al Uniunii Artiștilor Plastici și autoarea unor portrete emblematice pentru orientarea „noii arte legata de popor”: „Portretul lui Gh. Gheorghiu-Dej”, „Portretul muncitoarei fruntașe Elena Boboc”, „Portretul lui Puschin”, „Lupeni 1929”, „Țesătoarea Ana Boghină”. Iar ca să i se restituie casa din Strada Popa Soare a făcut chiar și un portret al lui Nicolae Ceaușescu, în 1974.
A realizat peisaje, portrete, desene cu tematică diversă şi chiar caricaturi.