Cosmin Nasui

Artistii estici au acceptat modelul vestic fara ca sa stie ca el este in declin

admin — Wed, 22 Apr 2009 10:57:49 +0000

Galeria Carini&Donatini din San Giovanni Valdarno a fost fondata in anul 1979 de Piere Giuseppe Carini. In anii ‘80 galeria stabileste relatii de parteneriat cu galeriile si colectionarii din Paris Londra si New York si organizeaza mai multe serii de expozitii internationale. De-a lungul a treizeci de ani de istorie, galeria a promovat genuri si stiluri artistice de la pictura si sculptura, la performance art si noile media; de la trans-avangarda istorica din Rimini pana la tinerii artisti din Rusia. Carini&Donatini sint actualmente implicati in promovarea artistului roman Zoltan Bela prin expozitia intitulata “Transition Icons” (13.03-26.04.2009). Cu o bogata experienta in promovare si marketing artistic Carini &Donatini ne impartaseasca opinia lor despre artistii romani si piata de arta Est Europeana.

CN: Cand ati “descoperit” arta romaneasca si cum gasiti tinerii artisti romani?

Carini&Donatini: Am descoperit arta contemporana romaneasca in timpul celei de-a treia Bienale de la Praga, fiind focalizati in mod special pe “Scoala de la Cluj” din Romania, care dupa Leipzig si Dresda s-a dovedit o adevarata mina de aur a picturii contemporane.

CN: Cateva consideratii despre arta moderna romaneasca dinainte de anii ‘90?

C&D: Nu acordam un inters prea mare artei produse inainte de ‘90, din timpul regimului comunist. Arta produsa in Europa de Est in timpul acestei perioade face parte din programul realismului socialist, insa gasim cu mult mai interesanta arta est-europeana produsa dupa anii ‘90. La inceputul anilor ‘90 e cunoscut faptul ca am adus in Italia artisti rusi ca L. Sokov, Dmitrij Prigov, K, Svedochetov, cu succes de critica si de piata. Acum situatia romaneasca pare foarte interesanta. Am inceput cu Zoltan Bela si ne-ar placea sa continuam si cu alti tineri artisti romani.

CN: Ati observat un interes special pentru arta romaneasca pentru cum arata pur si simplu sau din cauza unor clisee de tipul “descoperirilor din spatele zidului” ori “Noua Europa” etc.?

C&D: Pentru o galerie ca a noastra este necesar sa incerce noi experiente internationale concentrandu-se mai presus de toate pe pictura; situatia romaneasca pare sa dea, de asemenea, o noua abordare chiar si pentru pictorii italieni de astazi. Inca nu este clar ce evolutii vor exista, dar noi credem ca noua Europa de Est ar putea aduce o contributie semnificativa pentru pictura contemporana internationala.

CN: Puteti sa-mi descrieti in cateva cuvinte stilul “Scolii de pictura de la Cluj”?

C&D: Nu stim ce a produs “Scoala de la Cluj” in termeni de schimbare, dar credem ca ideile proaspete si lipsa referintelor istorice vestice sint pozitive din punctul de vedere al artei ce provine din Europa de Est. “Scoala de la Cluj” este in prezent foarte bine cunoscuta prin intermediul catorva artisti, dar cu siguranta vor mai iesi la lumina astfel de situatii in viitorul apropiat, iar noi vom fi pregatiti!

CN: Carui public ii place sa cumpere arta contemporana romaneasca?

C&D: Colectionarii si criticii de arta, care sint mereu pasionati de lucruri noi, vor fi ca de obicei primii, dar desigur raman multe de invatat din descoperirile viitoare. Astazi piata reala pare a fi destul de prudenta, in special pentru ca, putem vedea clar speculatii organizate de cativa, mereu aceeasi interesati, care sint prezenti punctual cand e vorba de anumiti artisti romani.

CN: Cum stabiliti preturile de vanzare pentru lucrarile artistilor romani?

C&D: Politica galeriei a fost mereu precauta si respectuoasa in ceea ce priveste valoarea tinerilor artisti. Preturile mari date de cei mai buni artisti sunt intangibile, astfel ca preferam sa avem in comun valoarea celor care ne impartasesc alegerea. Pretul depinde de nivelul de participare al celui care priveste si cat de multi sunt dispusi sa parieze pe calitatea acelui artist.

CN: Sint colectionarii si cumparatorii interesati de arta est-europeana? Exista o perceptie diferita legata de diferenta de pret referitoare la arta vestica?

C&D: Asi spune ca intreaga retea de arta, care este implicata in experimentare si promovare are un interes. Aici nu mai este o diferenta, colectionarii sunt in parte distribuitori si vice-versa. Arta care vine din Est este cu siguranta ceva interesant pentru cei care fac acest lucru, dar in momentul de fata nu exista un interes din partea dealerilor. In urmatorii cativa ani vom vedea o reajustare a preturilor celor mai importante cote, atat in arta estica cat si in cea vestica. Este imposibil ca o lucrare a unui artist de treizeci de ani, dupa o cariera de trei ani, sa coste 30.000 euro (n.n.Victor Man, Adi Ghenie), e ceva ciudat legat de asta. Vom asista la o realiniere a pietei mai aproape de cum stau lucrurile in realitate.

CN: Exista valori artistice care pot fi promovate ca romanesti intr-un context european sau global?

C&D: Nu stiu, dar dupa cum am mai spus suntem intr-un plin moment de tranzitie si e destul de periculos sa faci predictii., cred totusi ca Estul are un important rol de jucat in urmatorii cativa ani. Multi artisti din Est si manageri de galerii au aceptat modelul vestic fara sa stie ca este in declin. Estul are multe de spus si ar fi bine sa foloseasca limbajul corect, care ar adauga cu siguranta o valoare foarte importanta.

CN: De ce Zoltan Bela?

C&D: In primul rand pentru ca avem incredere in calitate si cunoscandu-i pictura am descoperit omul. Suntem bucurosi sa fim cei care am organizat prima lui expozitie in Italia, ne-a dat emotie si idei pe care le credeam pierdute in timpurile actuale ale declinului pietei de arta.

CN: Ati remarcat un interes special acordat revigorarii artei figrative?

C&D: Inca de la infiintarea galeriei in 1979, am fost intotdeauna legati de arta figurativa, preferand-o intotdeauna, chiar daca unele circumstante ne-au condus in alte directii. Iubim arta figurativa, la fel ca majoritatea iubitorilor de arta. Da! Arta figurativa este forate binevenita peste tot.

CN: Exista vreun beneficiu al mostenirii realismului socialist reciclat de artistii contemporani?

C&D: Nu putem sterge mostenirea culturala, iar artistii romani au darul autoanalizei, prin urmare ei filtreaza istoria intr-un mod foarte interesant si pozitiv.

CN: Cum va afecta criza finaciara piata de arta, productia creativa si consumatorii/colctionarii?

C&D: Asa cum am mai spus, va exista o importanta reajustare dar este inca prea devreme pentru a spune cum se va intampla. Ganditi-va, de exemplu, ca anual se organizeaza in jur de o suta de targuri de arta in Europa, care par sa fie impracticabile, pentru ca reprezinta o piata care in mod evident nu exista.

CN: Arta romaneasca infloreste pe pietele europene de arta, in special din afara tarii. Credeti ca actuala criza finaciara va afecta aceasta nou intrata piata de arta?

C&D: Criza va pune cu siguranta franele pe aceasta piata de arta ca si in oricare alt sector al pietei. Partea pozitiva pe timp de criza e ca te poti concentra mai bine la lucrurile demne de atentie, cu speranta ca distinctiile ajung la cei care le merita si nu la cei puternici.

Articol publicat in Observator Cultural, Numarul 473

Nevasta lui Knorr

admin — Thu, 09 Apr 2009 09:14:31 +0000

“Awake Asleep” este cel mai recent proiect artistic a lui Daniel Knorr in cadrul expozitiei colective“Try to make a simple gesture, no matter how small” deschisa la Trafo Gallery din Budapesta.

Lucrarea consta intr-o dioda rosie instalata direct in peretele spatiului expozitional, LED pe care artistul il aprinde sau il stinge prin Internet sau SMS când se culca si când se trezeste. Astfel, dioda se aprinde dimineata, când se trezeste Knorr, si se stinge seara, iar intregul performance dureaza pe toata perioada expozitiei. Daca dioda va fi cumparata de un colectionar sau de un muzeu, Knorr va extinde performance-ul de-a lungul intregii sale vieti. “Dupa moarte, dioda va ramâne asa cum a fost lasata, aprinsa sau stinsa, devenind o materializare a unei practici artistice”, explica artistul pentru cotidianul.ro.

Explica]ia lucrarii este aceea ca artistul isi comunica in acest fel ritmul vietii. Cred ca o astfel de lucrare ar fi buna in principal pentru nevasta lui Daniel Knorr, ori poate pentru toate rudele de gradul I, interesate de odihna artistului. Gradul de spectacol conceptual ori vizual al diodei aprise sau stinse e unul pavlovian. Expozitia de la Trafo Gallery e deschisa zilnic 3 ore de la 16 la 19, asa ca cel mai probabil nici macar aceasta operatiune de aprindere stingere nu va putea fi inregistrata de spectatori.

Folosind mijloace de exprimare sterpe vizual, o mare parte a problemelor conceptuale ale lui Daniel Knorr isi doresc sa comunice tocmai comunicarea.

Insa acest banc nu prea poate fi luat in serios. Pentru ca, daca aceasta dioda ar fi comandata de mai multi colectionari ori muzee si experimentul ar fi extins de-a lungul vie]ii, Knorr s-ar intalni atunci cu o adevarata corvoada ce l-ar transforma treptat intr-un angajat de la electrica. Artistul ar putea petrece o buna parte a vietii sale nemaifacand “arta” ci aprinzand si stingand intrerupatoare fizic, prin Internet sau SMS.

Dupa cum ramane agasanta grija artistului de a-si face viata intima cat mai publica, cu putinta in contextul in care nume mari ale artei fac tot posibilul ca sa nu le fie violata intimitatea.

Intr-o alta forma, lucrarea va fi lansata pe 6 mai, la Muzeul de Arta Moderna din Varsovia.

Ora exacta in arta romaneasca contemporana

admin — Wed, 08 Apr 2009 10:23:10 +0000

Piata de arta romaneasca a inflorit neasteptat de brusc si de repede. Artisti contemporani precum Gorzo, Roman Tolici, Adi Ghenie, Victor Man, Serban Savu, Mircea Suciu, Ciprian Muresan au inregistrat cresteri ale cotele lor de piata, cu pana la 10 ori fata de cifrele lor de vanzare din ultimii 3 sau 4 ani.

Ca la un semnal, nu de foarte mult timp, artistii asa numitei “Scoli de la Cluj” au inceput sa-si retraga lucrarile de pe piata galeriilor private independente romanesti: Hart, Posibila, Anaid preferand mai proaspetele contacte cu lumea colectionarilor vestici. Pozitiile unora dintre artistii bine-cotati financiar ajung sa fie uneori sfidatoare in interiorul micului sat creativ. Daca acum un an ei laudau initiativele de promovare ale galeristilor-curatorilor independenti, acum situatia e radical schimbata. Partile rele ale colaborarilor de tip “gentlemen’s agreement” sint scoase la iveala.

Increderea reciproca a artistilor si a galeristilor s-a spulberat. Artistii romani ajunsi pe piata de arta vestica, la inceput prin intermediul targurilor de arta, si-au format propriile contacte cu galeriile si colectionarii de acolo, unii ne mai avand nevoie de reprezentarea galeriei. Banii atrasi de un mic segment al acestei piete au ajuns sa desolidarizeze si mai micile comunitati de artisti. Surplusul castigurilor financare ale acestora a fost redirectionat inspre desprinderea si definirea propriului segment al industriei de arta.

La un asemenea boom, e de asteptat ca urmatoarea perioada sa fie destul de dificila pentru tranzactionarea fluenta de arta contemporana est-europeana. Mai ales ca marea majoritate a cumparatorilor/colectionarilor acestui segment de arta se afla in Vest.

Intre timp arta din Romania este parca tot mai cartelizata. Institutiile de arta care au in componenta artisti au strans in jurul lor grupuri de interese, mici poli de gestionare a promovarii/finantarii intr-un cerc inchis de artisti/curatori, fie ca e vorba de Plan B ori de ICR.

Unele din enclavele creatorilor de tip “artist run space” precum Laika sau Arte.com.ro ori Paradis Garaj au în plan ocolirea curatorilor/galeristilor si gestionarea valorilor artistice, a marketingului si a PR-ului evenimentelor artistice direct de catre artisti. Alternativa bine-intentionata aduce printre altele o umbra in plus asupra noii formate piete de arta, ce poate astfel ascunde cotele reale de tranzactionare ale lucrarilor.

Fiecare dintre aceste “artist run space” incerca sa dea ora exacta in arta contemporana romaneasca, insa toate au de trecut testul rezistentei la proba timpului.

Foto: Ciprian Muresan “Romanian Blood”, 2004

Arta sticlarilor in cuptorul cu microunde

admin — Tue, 07 Apr 2009 13:07:47 +0000

O tehnica de obtinerea sticlei fuzionate de dimensiuni mici, suprafata cuptorului fiind destul de mica ca diametru. Ai nevoie de un kit de cuptor de microfuziune, de un cuptor cu microunde si de cioburi de sticla colorata, cat mai multe culori, cu un punct de topire destul de redus, cu cat e mai jos puctul de topire cu atat obtii o fuziune mai buna. Si in rest talent, rabdare si… fara tutun…

Artisti sticlari: Nicu si Emilia Ardelean, Foto&audio reportaj: Lucian Muntean

Care sunt pasii?

In primul rand ideea, cam ce vrei sa faci. Se confectioneaza obiectul pe care vrei sa-l obtii din suprapunerea bucatilor de sticla pe care vrei sa le fuzionezi, in functie de culori si de rezultatul dorit la final. Scule simple, un patent, o rotita cu care se poate zgaria sticla.

Apoi se aseaza bucatile de sticla cum vrem, speram sa iasa la final; dupa care se introduc in cuptorasul de fuziune ce se aseaza in cuptorul cu microunde. Este vorba de un cuptor cu microunde normal folosit in orice bucatarie.

Arderile se fac prin tatonari. De obicei se incep cu tot felul de mici accidente. In urma mai multor incercari incepi sa stapanesti tehnica si procedeele de ardere si de fuziune.

Cuptorasul are o mica gaurica, prin care poti sa vezi daca te straduiesti un pic chiar si piesle care se afla in interiorul lui; si poti sa le urmaresti gradul de topire. Poti obtine obiecte care fuzioneaza total, bucatile de sticla colorata practic se combina total, sau fuziune partiala cu bucatile de sticla clar delimitate unul de altul, ele fiind lipite la final.

Cam cat timp dureaza arderea?

Asta e in functie de puterea cuptorului. In mod normal cam 7-8 minute. Incerc sa fac o preincalzire a obiectelor din interiorul cuptorului, o temperatura mai slaba, dupa care o temperatura mai mare, arderea totala nu dureaza mai mult de 8 minute.

Si pe urma timpul de racire?

Timpul de racire e mai lung. Daca ai rabdare, cam o ora. Ar trebui lasat cuptorasul sa ajunga la temperatura camerei ca sa te asiguri ca nu se produc tensiuni, sa nu crape produsele din sticla.

Obiectul final ce destinatie poate avea?

Noi ne-am axat pe bijuterii, dar poti obtine orice vrei. Ne limiteaza diametrul cuptorasului, neputand face piese mai marei decat diametrul sau de 9 cm.

Aceasta tehnica prezinta vreun pericol? Se poate lucra acasa, in bucatarie, nefiind nevoie de atelier?

Tinand cont de faptul ca ai si o pereche de manusi in kitul cuptorului, nu e niciun pericol. Trebuie doar sa fii foarte atent cand deschizi cuptorul, pentru ca el are in interior o temperatura de 900 de grade, ca sa nu te parlesti la mana. Dar nu exista niciun pericol, nu explodeaza, nu exista nimic inflamabil in el, asa ca nu exista niciun pericol.

Asculta interviul audio aici:

interviu-nicu-ardelean

Laika trimite doi artisti in spatiu

admin — Tue, 07 Apr 2009 11:06:12 +0000

Laika este artist run space deschis in 2008 simultan in Cluj si in Bucuresti. Cei doi initiatori ai proiectului Mircea Suciu si Serban Savu Laika expun in paralel in luna aprilie doua proiecte artistice atipice. Renuntand la pictura, mediul artistic prin care s-au facut cunoscuti, cei doi artisti experimenteaza alte mijloace de exprimare.

S E R B A N S A V U ”Behind the Walls” 8 - 21 aprilie 2009, Cluj In ”Behind the Walls”

Serban Savu recompune in mozaic una dintre temele picturii sale, realitatea plata a unui muncitor cu picamerul.

M I R C E A S U C I U & G I N ”Constant Feeling of Guilt”, 15 aprilie - 15 mai 2009, Bucuresti

“Constant Feeling of Guilt” ramane dincolo de pictura naluca lui Mircea Suciu. Ajutat de fotografia lui Gin, Mircea recompune in studioul foto picturile sale, avand la indemana personaje si recuzita reale. Fotografiile functioneaza ca un “trompe l’oeil” al universului creat pictural.

Imi mulez programul de creatie in functie de nevoile micii mele familii

admin — Wed, 01 Apr 2009 14:21:45 +0000

Zoltan Bela este un artist ce vine din asa numita Scoala de la Cluj. Aflat la prima expozitie personala in Italia, la Galeria Carini &Donatini (deschisa in perioada 13 martie-26 aprilie), artistul considera ca cel mai pretios timp ramane cel petrecut impreuna cu baietelul sau, Luca.

Ti-a crescut cota ca artist dupa ce ai expus la Galeria Carini & Donatini?

Au trecut 20 de ani de la Revolutie si suntem intr-o tranzitie care dureaza mult mai mult decat ne asteptam. “Transition Icons” este prima mea personala in strainatate. Dupa ce in octombrie, anul trecut, publicul si colectionarii italieni au fost foarte receptivi la lucrarile mele la Targul de arta de la Verona, galeria Carini si Donatini a hotarat ca primul eveniment in 2009 sa fie expozitia personala “Transition Icons”.

Este firesc ca o galerie serioasa ca galeria Carini si Donatini sa creasca cota unui artist. Piero Carini este galerist din 1980, pe langa experienta, el are un fler aparte pentru descoperirea tinerelor talente, carora, in ani, le formeaza cota. Iar Luciano Donatini, pe langa suflul tineresc, aduce talent managerial in acesta echipa.

Unde iti imaginezi ca ajung lucrarile tale dupa ce pleaca din galerie?

Un artist isi doreste munca sa apreciata, in afara de multumirea materiala, mult mai importanta este aprecierea privitorului.

Cum iti imaginezi colectionarul de arta al lucrarilor tale?

Colectionarul lucrarilor mele este atat roman cat si strain, o persoana care intelege mesajul picturii mele.

Te cunosc mai bine prietenii si apropiatii dup` ce iti vad lucrarile?

In arta, respectiv pictura nu poti sa minti, sau sa te ascunzi. Arta ,”seamana” mult cu artistul care o face. Adesea arta este o terapie iar privitorul ajunge sa-ti cunoasca demonii.

Ce anume te convinge ca are importanta ce pictezi?

Artistii sunt ca niste senzori ai societatii. Si-au dezvoltat o sensibilitate, sunt interesati de lucruri inedite, gandesc, vad, simt lucruri pe care altii nu le observa. Prin pictura vreau sa arat si sa impartasesc toate acestea.

Ce parere ai despre “Scoala de la Cluj”?

Daca se poate vorbi de “Scoala de la Paris”, atunci se va putea vorbi si despre “Scoala de la Cluj”.

Exista un interes recent acordat stilului realist al picturii figurative?

Arta de azi s-a schimbat, urmandu-si calea ciclica, pictura a revenit in centrul atentiei. Cred ca redarea cat mai fina a realitatii vine in ajutorul privitorului in descifrarea mesajului.

E interesant comunismul estic pentru vestici?

Vestul a asteptat cu nerabdare arta din blocul comunist si e foarte interesata de tot ce se intampla aici. Asa cum noi gasim lumea vestica interesanta, plina de nou, diferita, si occidentul sta cu ochii pe noi, savurand arta romaneasca. Asta e opinia mea.

Unde te vezi in zece ani?

Peste 10 ani ma vad facand terapie prin pictura, tata a doi copii, si plimbandu-mi sotia intr-un jaguar clasic visiniu…

Care este idolul/gadgetul tau comunist preferat?

Idol nu pot spune ca am. Pictorul preferat (indiferent de etapele evolutiei mele) a ramas Don Diego de Silva Velasquez.

Iar gadgetul comunist preferat e telefonul confectionat din 2 cutii de crema Guban legate printr-un fir de ata.

Ce fel de mesaje promovezi in arta/pictura ta?

Mesajul picturii mele este cateodata cu tenta ironica sau cu umor, alteori este un semnal de alarma. Mi-ar place sa cred ca sunt un martor activ, energic si entuziast la ce se intampla in jur, in tara mea. Pictura mea este degetul care arata, chiar daca uneori, mai si acuza…

Lucruri bune si rele cand creezi in Romånia

Este un spatiu plin de inspiratie.Ca artist, cred ca e greu sa traiesti oriunde, nu numai la noi. Oriunde ai trai, fara efort, munca, convingere, talent dar si noroc nu cred ca faci mare lucru. Doar ca in Romania piata de arta e inca la inceput, lipsa de experienta, lipsa unei legislatii in domeniu, numarul infim al galeriilor particulare ce sustin artistii, lipsa fondurilor acestor galerii ce nu publica cataloage, nu promoveaza suficient ca nu au cu ce (dar muzeele de exemplu ar avea!), lipsa targurilor de arta, a licitatiilor fac ca o cota sa se formeze mult mai greu. Oricum, cota ti-o formezi in ani buni, 10-15, doar ca in Romania si asta se produce greoi, anevoios, tocmai din motivele enumerate anterior. Lucrurile se vor schimba in timp, nu peste noapte, de aceea sunt tolerant si optimist.

Unde te afli intr-o dimineata tipica de såmbata?

Exista si azi prejudecati de genul artistul ciudat, solitar, preocupat doar de creatie, fara familie, obligatii, care-si cheltuie banii doar pe materiale si cand ramane in pana deseneaza cu zat de cafea… Eu sunt un om obisnuit, imi mulez de multe ori programul de creatie in functie de nevoile micii mele familii. Sambata dimineata ma gasesti band o cafea cu sotia mea sau facand “un garaj” de masinute cu baietelul meu.

Topul romanesc de lucrari de arta pentru Ziua Femeii

admin — Tue, 31 Mar 2009 15:40:06 +0000

De Ziua Femeii am cautat doar reprezentari iconice ale femeii in arta contemporana romaneasca. Iata primele 5 dintre ele:

1. Mircea Suciu - “Studiu”

2. Roman Tolici- “Femeia pe WC”

3. Claudiu Candea - din seria “Anestezia”

4. Elian - “La umbra fetelor in floare”

5. Dragos Burlacu - “Beauty”

Colectionarul de lumini

admin — Tue, 31 Mar 2009 15:33:13 +0000

Nicolae Cosniceru este unul dintre pionierii fotografiei de publicitate din Romania, pe care o practica cu succes inca din anii ‘90. In toata acesta perioada a “tras” dupa el o intraga industrie a imaginii, ridicand mereu standardele tehnice si cautand perfectiunea calitatii.
Dupa aproape douazeci de ani de fotografie in serviciul produsului, de la glamour-ul sofisticat si cautat al celor mai neinsemnate detalii, pana la minimalismul expresiv al arhitecturilor, uneori abstracte, Nicolae Cosniceru se reinventeaza acum in zona fine art photograpy.
“The Shape of Light” este revenirea spectaculoasa a artistului Cosniceru dupa ultima expozitie personala din 1989. Aceasta expozitie-proiect impune fotografia ca obiect artistic ce concureaza fara inhibitii orice alt gen artistic.
Fara a fi tematica, selectia The Shape of Light, este puternic alimentata vizual de expresia emotionala a frumusetii peisajului. Desprinse din realitati parca nepopulate de fiinta umana, fotografiile lui Cosniceru vehiculeaza lumina ce parcurge distanta dintre natura si pictura.
Artistul decupeaza raze ale luminii pe care le potriveste cu meticulozitate in colectia celorlate lumini ale sale. De aceea fotografiile lui Cosniceru pot fi deopotriva picturale dar si abstracte. Unele dintre aceste lumini intalnesc forme si creeaza impresionate lumi figurative, alte trec spectaculor si pur dintr-o parte intr-alta a lucrarii ce poate parea coplesitor de abstracta.
Esentializind, artistul vorbeste despre “Acea Forma, cu Acea Lumina în Locul si Timpul Acela…” si lucrurile parca abia devin din nou simple ca in momentul zero al genezei universului.
Ca obiecte de colectie, “luminile” din fotografiile lui Cosniceru au ca suport panza intinsa pe sasiu de metal. In regimul exemplarelor originale, acestea sunt multiplicate in serii mici limitate, de autor, care ii poarta semnatura.
Adunate in“The Shape of Light” luminile din viata lui Nicolae Cosniceru dau masura unei creatii ce sta la panda miracolelor naturii.

“The Shape of Light”, Nicolae Cosniceru,
Bursa Marfurilor Creative

Articol aparut in Observator Cultural, Numarul 468 din 02.04.2009

Religia oficiala a sangelui

admin — Tue, 31 Mar 2009 15:31:37 +0000

Arta lui Alexandru Radvan sta sub semnul puternicei amprente lasate de Imperiul Roman. Dupa expozitii ca “Sol Victus” “Taurobolii”, “Imperatores. Fragmente” si “Desene pentru Petronius” ce configureaza un spatiu centrat in jurul mitologiilor Mediteranei, spiritul Antichitatii romane culmineaza prin expozitia “Memoriile lui Constantin”. Acest proiect a fost pregatit atent, in cel putin doi ani de munca de atelier, reunind astfel lucrari din 2005 pana in 2007. Langa titlul expozitiei pluteste precum un avertisment urmatorul motto: Teroarea iubirii – “Sa ucizi un credincios nu este o crima, este calea catre Rai”. Sfintenia lui Constantin vine in mare parte din transformarea crestinismului in religia oficiala a Imperiului Roman cu pretul jertfelor de sange pagan. Astfel se face saltul din narativ in vizual, iar ideea “crestinul indepartat de crestinism” este strecurata in lucrari.
Dualitatea insoteste pretutindeni imaginea lui Constantin in ipostaza sa de sfant si cea umana, de imparat. Cele doua fete ale imparatului sunt insinuate si de imaginea lui Ianus pictata pe pieptul platosei din lucrarea “Constantin. Fides”. Aceasta pictura face pandant cu lucrarea “Aurea Aetas”, ce prezinta imaginea imparatului transfigurat ca un sfant. Peisajul din fundal comprima exaltarea corpului: in jurul bustului sau ard flacari in nori negri de iad, iar pe masura ce privirea se ridica spre capul sau, norii se limpezesc si se transforma intr-o aureola sfanta. Corpul lui Constantin este plin de rani ce sangereaza pentru ca la nivelul umerilor conturul trupului sa capete un nimb ce straluceste si devine lumina orbitoare in crestetul capului. Transfigurarea din “Aurea Aetas” este asemanatoare intrucatva “Extazului Sfintei Tereza” de Gian Lorenzo Bernini. Valatuci de nori strapunsi de raze topesc conturul corpului, in timp ce privirea este martora revelatiei divine.
Alte lucrari devin imagini iconice, precum “In Hoc Signe Vinces”, in care crestinismul este simbolizat printr-un Isus Pruncul calarind pe umerii unui soldat. In “Optimus Pater”, Constantin ia pozitia lui Christos pe cruce, iar in “Devotus” isi prezinta privitorului stigmatele.
Constantin se recunoaste prin trasaturile sale descrise in toate lucrarile de arta romana si bizantina cu un portret, efigie cu frunte ingusta taiata brusc de un breton cu forma de casca de roman, cu nasul lung cu narile ascutite, maxilare puternice ce vin butucanos in continuarea gatului, cu buza superioara carnoasa, predominanta fata de cea inferioara, si mai ales cu globii ochilor mariti si cu privirea impietrit conturata.
Exista si cateva trimiteri spre arta Renasterii, cum e cea din lucrarea “Gaudium” ce are acea reprezentare pietrificata a corpului si o usoara asemanare cu racourci-ul specific lui “Christos mort” de Andrea Mantegna. Majoritatea picturilor infatiseaza acel amestec sangeros al credintei care se intareste prin suferinta si prin rezistenta la torturi. Lucrarile acrilic pe netex imbraca excelent peretii de caramida ai vestigiilor de la Curtea Veche, refacand atmosfera catacombelor primilor crestini.
O alta componenta a “Memoriilor lui Constantin” stralucitor pusa in opera de Alexandru Radvan este cea a mulajelor de capete de “Crestin Pagani”. Aceste modelaje in beton facute dupa asemanarea giganticului “Cap al lui Constantin” de pe colina Capitoliu din Roma sunt partial decorate cu margele de sticla colorata dupa metoda mozaicurilor bizantine.
“Cancer” este titlul celei de-a doua expozitii, parte a proiectului “Memoriile lui Constantin”. Reprezentarile de aceasta data au avertismentul “plus 16 ani”. Ranile deschise ale stigmatelor din “Memoriile lui Constantin” se transforma in bube, plagi si puroi in “Cancer”. De altfel, artistul nu ocoleste nici asemanarea ranilor deschise ale stigmatelor cu fantele sexelor vestfalelor palatului.
In cele doua alcovuri construite de Studioul de arhitectura Kim Bucsa Diaconu in spatiul Galeriei Anaid are loc dezmatul vizual. Prima incapere, in care sunt in mare parte expuse studii, schite si stadii de lucru, pregateste intrarea in cea de-a doua. Pe scurt, “Cancer” este una dintre cele mai ample compozitii figurative ale picturii romanesti contemporane. Expresivitatea este rezultatul unui amestec de tragic si erotic. Avortonii placerilor perverse sunt aruncati spre a fi devorati de caini, dar nu inainte de a fi mancati de muste. Batrani cu carnea putrezind de rani si infectii isi satisfac poftele erotice in compania unor copile legate la ochi, altii cautand in maldare de grasimi sexul femeilor la al caror san se hraneste o maimuta.
Expozitia “Memoriile lui Constantin” a fost conceputa de curatorul Diana Dochia “sa fie expusa in doua spatii, sugerandu-se astfel cele doua laturi ale existentei imperiale. La Curtea Veche sunt expuse lucrarile ce fac trimitere la Forumul Roman si la vointa imperiala, pe cand expozitia “Cancer” de la Anaid Art Gallery reprezinta o trecere in revista a alcovului lui Constantin cel Mare.”
“Memoriile lui Constantin” este poate cel mai important proiect expozitional al jumatatii de an 2007, desfasurat simultan in cele doua locatii: Curtea Veche si Anaid Gallery.

Alexandru Radvan, “Memoriile lui Constantin”
Anaid Art Gallery si Curtea Veche, impreuna cu Muzeul Municipiului Bucuresti
24 mai-24 iunie 2007

Articol aparut in Romania Libera
http://www.romanialibera.ro/a97287/religia-oficiala-a-sangelui.html/

Cum a devenit Ceausescu mit

admin — Tue, 31 Mar 2009 15:27:21 +0000

Imaginea lui Ceausescu a fost transformata, inca din timpul vietii sale, in simbol, care la randul sau a devenit mit. Gradele de simbolizare prin care a trecut aceasta imagine sufera in umbra istoriei diferite etape. Raportarile acestei imagini s-au modificat, cum numai in secolul XX se putea intampla, de la o extrema la cealalta. De la imaginea unui nemuritor care nu imbatraneste, care nu are riduri, purtand un zambet ascutit, cu o culoare neincaruntita a parului care devenea tot mai bogat cu trecerea timpului, sfidand batranetea, la imaginea unui batranel neajutorat, cu ticuri nervoase, gesticuland cu batai de degete in masa, care invoca in apararea sa Marea Adunare Nationala in timp ce nevasta sa, care purta tot mai des o naframa, era legata la maini.
Ca simptom, pare ciudat faptul ca Ceausescu a avut o iconografie bine reprezentata de artisti care nu-l cunosteau si ii pictau portretul dupa poze si canoane bine stabilite. Oarecum straniu e faptul ca au existat artisti care-l reprezentau in timpul vietii, insa care nu au reusit sa-l reprezinte si dupa moartea sa. Imaginea conducatorului era oricum desprinsa de realitate si circula ca o icoana – legenda urbana si folclorica comunista, intrerupta brusc de revolutie. Prin urmare, artistii care si-au dedicat o mare parte a operei acestei iconografii au abandonat-o si, mai mult, renegat-o. Imaginea lui Ceausescu a fost repusa in circulatie in ultimii ani in zona artelor spectacolului, a filmului si a artelor vizuale. Dupa stencilul “Vin in 5 minute” semnat de Gorzo, Ceausescu isi gaseste locul in lucrarile artistului Mircea Suciu. Insa pe Mircea Suciu il intereseaza declinul iconografiei Ceausescu, tragismul executiei fizice a imaginii, degradarea si distrugerea icoanei idealizate, mr. Hyde, nu dr. Jekyll.
Executia lui Nicolae si Elena Ceausescu are multe implicatii simbolice, similare cu coborarea unei statui de pe soclu. Statuia lui Ceausescu a ramas pe soclul memoriei, asociata cu perioada “lumii disparute”. O amintire ce devine cu timpul tot mai pretioasa pentru cei care si-au format si exersat imaginatia in perioada comunista.
Mircea Suciu renunta pentru aceasta expozitie la tehnica picturii, pe care o rafineaza cu mult talent in expozitii precum “Carne” si “Sfoara”, pentru un gen de sculptura desprinsa dintr-un muzeu de ceara. Face acest lucru pentru a avea in posesie un plus de realism de natura materiala, pe care forma tridimensionala il ofera.
Sprijinite de peretele galeriei stau impuscate cele doua cadavre ale dictatorilor Elena si Nicolae Ceausescu. Peretii albi ai galeriei sunt impuscati de gloante, sangele este improscat si se scurge pe pardoseala galeriei H’Art. Cadrul executiei este reluat si refacut in spatiul galeriei. Cele doua cadavre sunt atent redate in ceara cu detaliile expresiei fetelor cu sangele galgaind la coltul gurii si improscat prin urechi, cu mainile stranse de legaturile de sfoara, cu hainele ciuruite de gloante prin care rabufneste sangele proaspat. Sunetul de ambient este un fragment cu ultimele 10 minute din proces si impuscaturile cuplului Ceausescu redate cu incetinitorul. In plus, atmosfera de muzeu de figuri de ceara este extrem de potrivita pentru a reda fiorii reci ai executiei. Un critic mai copt de regimul Ceausescu ar analiza absenta plutonului de executie ca fiind o prezenta a privitorului, ca partas la condamnare si executie. Artistul marturiseste ca publicul expozitiei nu s-a apropiat de “lucrare”, privind-o superstitios, de la distanta.
Celelalte doua teme ale expozitiilor lui Mircea Suciu, “Carne” si “Sfoara”, se reunesc in cea actuala intr-o reprezentare parca de doua ori mai grotesca. Carnea sub forma cadavrelor insangerate si sfoara de la mainile celor executati se combina intr-o artmosfera morbida.
Expozitia ce poarta titlul “89″ este cu siguranta un reper de parcurs in istoria unei iconografii Ceausescu dintr-o istorie mai mare a iconografiilor conducatorilor sec. XX alaturi de Che Guevara, Mao, Saddam Hussein.

Articol aparut in Romania Libera
http://www.romanialibera.ro/a89670/cum-a-devenit-ceausescu-mit.html